Cum a murit Buddha?

Decedat in 483 i.Hr., la varsta de 80 de ani
Cauza mortii: hemoragie intestinala provocata de o indigestie acuta in urma unei mese generoase si picante
Modul de inmormantare: prin incinerare
Ultimele cuvinte: „Nu uitati niciodata: declinul este inerent tuturor lucrurilor”
Pentru printul Siddhartha Gautama, numit Buddha, ultima sa cina i-a fost la fel de fatala ca cea a lui Iisus Hristos. Amandoi au murit in urma unei mese festive, desi in cazul lui Buddha din cauza insasi a mancarii.

Nascut in 563 i.Hr., ca print, Gautama a resimtit o convertire religioasa si o vocatie pentru celibat pe cand avea 30 de ani, la 10 ani dupa ce se casatorise. Abandonandu-si sotia, fiul si o viata inbelsugata si lipsita de griji, in favoarea unei vieti ascete de pribeag, el s-a imbracat in  haine de cersetor si s-a mutat intr-o grota din salbaticia Indiei.

Alimentatia a fost o problema inca de la inceput. Pentru a atinge starea de iluminare sau bodhi, el manca numai muschi de copac, radacini, graunte si uneori fructe salbatice. Ajungand vlaguit, el si-a distrus definitiv sanatatea. „Din cauza hranei atat de sarace, toate membrele mele au ajuns ca ale unor taratoare uscate cu incheieturile noduroase” – spunea el.

Buddha isi descrise aspectul intr-un mod plastic: „Sezutul meu era asemenea copitei unui bivol, coastele imi semanau cu grinzile unui sopron darapanat, pupile ochilor mi se afundasera in adancul orbitelor, precum apa ce se vede lucind pe fundul unei fantani adanci”. El lesina adesea, se prabusea adesea si era luat drept mort de dicipolii sai.

„Lumea este construita pe durere, iar temeliile sale sunt turnate in agonie”, considera el, dezvoltand o filozofie religioasa ce-i purta numele.

El a aflat ca iluminarea nu se produce in urma infometarii. Revenind la alimentatia traditionala indiana, el s-a ingrasat, facand o burta ce avea sa devina un semn distinctiv, si a inceput sa sufere arsuri stomacale si intestinale intense – probabil din cauza unor ulcere.

El a consumat alimentele despre care se crede ca i-au provocat moartea in anul 483 i.Hr., dupa ce tinuse o predica intr-un crang de mangustani de langa raul Pava. In acea zi au avut loc mai multe ospete, organizate de bogatii asezarii. Mancarea si bauturile erau variate si se gaseau din abundenta. Un fierar prosper pe nume Cunda a gazduit banchetul cel mai generos, onorandu-l pe Buddha cu carnuri, diferite fierturi de orez aromate, dulciuri cu lapte si un fel de mancare condimentat cu carne de porc numit sukara-maddava.

Gautama, ghiftuit si cuprins de crampe stomacale si arsuri, nu a terminat de mancat. Stoic, el a incercat sa ascunda intensitatea simptomelor, pana cand o sangerare anala abundenta i-a alarmat pe discipolii sai.

Hotarat sa predice in urmatoarea localitate din drumul sau, el a plecat din Pava pe jos, sustinut de prieteni, insa nu a ajuns departe. Cuprins de o sete avida din cauza deshidratarii, el s-a asezat pe marginea drumului si a cerut sa i se aduca apa de la un parau din apropiere. Poate ca apa i-a potolit setea, insa este foarte probabil ca in acelasi timp sa-i fi agravat simptomele intestinale, deoarece paraul trecea pe langa un sat, iar apa probabil ca nu era potabila.

Sangerand, vomand si toropit de o slabiciune, Buddha si-a continuat drumul catre periferia orasului Kusinara, unde letargia l-a rapus. Discipolii sai au afirmat ca a murit fara a suferi semnificativ, cazand in stari din ce in ce mai lungi de inconstienta. Intr-un moment de luciditate, el si-a rostit ultimele cuvinte referitoare la inevitabilitatea declinului lucrurilor vii si le-a cerut insotitorilor sai: „Incercati sa va indepliniti scopul cu sarguinta”.

In prezent, medicii care au studiat textele Pali indiene, cele mai vechi insemnari ale vietii lui Buddha, au ajuns la concluzia ca un atac acut de indugestie este responsabil pentru moartea unuia dintre cei mai mari filozofi ai Orientului. Pe langa ulcerele stomacale, exista dovezi ce sugereaza ca el suferea si de cancer la colon. Din cauza pierderii importante de lichid prin sangerarile rectale si voma, el, probabil, a suferit o deficienta de oxigen, iar in cele din urma un stop cardiac.

Trupul lui Buddha a fost incinerat, intre cele 8 grupuri de discipoli ai sai iscandu-se o disputa in privinta cui ar trebui sa pastreze cenusa. Recunoscand stupiditatea unei lupte pentru ramasitele unui om ce propovaduise pacea, conducatorii celor 8 grupuri au impartit cenusa in 8 parti egale. 8 urne de aur au fost trimise suveranilor celor 8 regate indiene, iar deasupra ramasitelor au fost inaltate altare, fiecare devenind un loc de cult.

Burta lui Buddha, trasatura cea mai remarcabila in statuile sculptate ulterior, aminteste natura mortii sale.


sursa: Charles Panati, Cartea sfârşiturilor, trad.: Octav Ciucă, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 2005

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: