Dejunul pe iarba – Edouard Manet

Pictura intitulată Dejunul pe iarbă a fost prezentată în cadrul Salonului în 1864. Creaţia lui Manet a fost luată în râs de către public, ceea ce a produs  un nou scandal în cariera pictorului, deşi artistul a depus toate eforturile, străduidu-se foarte mult să prevină o cădere.

La alcătuirea operei sale a acordat o mare importanţă principiilor de bază ale esteticii. În primul rând, a încercat să redea lumina de zi, naturală. De aceea a renunţat la strălucirea nesinceră a tablourilor pictate în stilul Academiei. Înfăţişând astfel nudul feminin, Manet răstoarnă obiceiurile sociale ale epocii sale, care admit reprezentarea nudului feminin numai la evocarea temelor inspirate din mitologie, adică la reprezentarea nimfelor şi a zeiţelor.

Tabloul a fost inspirat de Concert câmpenesc al lui Titian (acest tablou a fost atribuit ulterior lui Giorgione) şi de Judecata lui Paris, de Rafael.

Scopul lui Manet nu este să reprezinte „feminătăţi desăvârşite”, ci femei de vârstă mijlocie. Pentru realizarea tabloului a ales pe iubita sa de atunci, tânăra Victorine Meurent. O pictează aşa cum o vede. La Manet nu există forme linguşitoare şi penumbre ireale. Fără nici o estompare a realităţii, îi pictează ridurile de la gât, precum şi cutele abdomenului, deoarece ele există şi artistul se străduieşte să redea pe pânză realitatea. Trupul feminin arată în lumină ca şi cum ar radia, iar fundalul şi hainele elegante ale bărbaţilor care o înconjoară accentuează şi mai mult acest efect.

Tabloul, care contrazice obiceiurile pictorilor contemporani, a surprins şi a şocat publicul şi criticii. Aceştia nu au înţeles esenţa operei. Au crezut că este prost pictată, în plus, nudul feminin nu poate fi în nici un fel corelat cu picnicul bărbaţilor îmbrăcaţi ca nişte burghezi. Privirea veselă a modelului feminin a fost considerată o culme a prostului gust, au găsit-o neruşinată şi provocatoare.

Pictura intitulată Dejunul pe iarbă este considerată ca un început al istoriei noului curent în pictură, al impresionismului. Prin acest tablou, Manet s-a desprins într-adevăr de regulile de perspectivă obligatorii încă din Renaştere şi a realizat tabloul într-un mod cu totul nou. Nu păstrează proporţiile dintre  femeia care poate fi văzută în fundal şi cei care stau în prim-plan, de aceea modelul care se apleacă în spate apare disproporţionat de mare. Formele îşi pierd caracterul lor spaţial, apar ca şi cum ar fi plate.

Gândirea picturală a lui Manet va exercita un efect puternic asupra lui Gauguin, Cezanne, Matisse şi Picasso. Toţi sunt entuziasmaţi de modul în care Manet aduce privitorul mai aproape de tablou.

sursa: Mari pictori, Nr.5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: