Impasul şcolii româneşti

Şcoala se află într-un  impas. Nu s-a izbutit să se pună ordine în această privinţă. După aproape o jumătate de secol, în loc să se reînnoade firul cu ceea ce fusese înainte de 1944-1948, s-a aruncat o dată cu „baia” – învăţământul perioadei roşii – tot ceea ce se construise cu migală timp de un veac.

Din perioada Regulamentului Organic, treptat, se produsese alinierea la modernitate. Colegiul de la Sf. Sava şi Academia Mihăileană au fost nişte mini-universităţi, pentru ca apoi, în vremea lui Cuza, să fie adoptată legea instrucţiunii publice, pornindu-se de la modelul francez, dar adaptându-se situaţiei concrete din spaţiul românesc.

La sfârşitul veacului al XIX-lea, legile lui Haret au reprezentat încă un pas mai departe, iar în perioada interbelică doctorul Constantin Angelescu şi secundantul său Iuliu Valaori au contribuit la mersul înainte al învăţământului.

În perioada totalitară roşie, după teribila fază stalinistă şi de sovietizare, deşi instrucţiunea publică a rămas mai departe sub  impactul unei ideologii de sens unic, cu toate acestea, în privinţa fondului,  au fost repuse în drepturi valori un timp abandonate.

Colegiul National Sf. Sava, Bucuresti
Colegiul National Sf. Sava, Bucuresti

După decembrie 1989, uitându-se că întâlnim zilnic în drumurile noastre, în inima Capitalei, statuile evocatoare ale lui Gheorghe Lazăr, Ioan  Heliade Rădulescu şi Spiru Haret, întreaga lor strădanie a fost dată deoparte. S-a pornit de la zero!

De două decenii alergăm după modele dinafară, după  experţi dinafară, ne străduim să imităm şi nu ţinem seama de ceea ce înaintaşii noştri au realizat. De asemenea, se uită că învăţământul trebuie să răspundă unor necesităţi specifice, că el trebuie să transmită învăţătură la un nivel mondial competitiv, dar, totodată, el trebuie să ajute copiii şi tinerii să devină cetăţeni ai acestei ţări.

Fără îndoială că, într-o lume a mondializării şi având în vedere comunitatea europeană căreia îi aparţinem de trei ani, instrucţiunii publice îi revine să-i pregătească pe elevi şi în această privinţă, într-o măsură mai mare decât lucrul se făcea până acum, dar ţinându-se seama că ei aparţin în primul rând acestei ţări şi că le revine să răspundă necesităţilor ei.

Omul este liber ca pasărea cerului, dar o  firescă datorie îi impune să-şi slujească ţara, locul unde el se simte cel mai bine, acolo unde generaţiile care l-au precedat au trăit şi au zidit.

Mai există un aspect important legat de şcoala zilelor noastre. Sub presiunea firească a progresului disciplinelor din  domeniul ştiinţelor exacte şi mai ales din cel nou şi atât de necesar al informaticii, treptat, disciplinele umaniste au fost şi sunt marginalizate, unele fiind eliminate şi altele reduse la rolul unor simple dexterităţi.

Există trei discipline care, firesc, n-ar trebui să lipsească într-un număr îndestulător de ore din învăţătura tinerilor: limba, istoria şi geografia. Sunt discipline care dau identitate fiecărui om. Locul lor trebuie protejat, deoarece ele conferă temeiuri ale identităţii, or, firesc, nu putem renunţa la existenţa unei ţări pe care generaţiile anterioare au construit-o şi desăvârşit-o cu jertfe şi dăruire.

Numai prin păstrarea şi cultivarea identităţii tinerelor generaţii România va putea fiinţa mai departe şi va ajunge să-şi ocupe un loc cuvenit în marea familie europeană şi în cea a umanităţii. Şcolii noastre îi revine să contribuie la acest lucru şi orice acţiune de reformă nu poate ignora această latură a procesului de instrucţiune publică. Ei îi revine să pregătească tinerii la un nivel mondial de cunoştinţe, dar, în acelaşi timp, să le transmită conştiinţa identităţii lor ca români.

Dan Berindei

sursa: revistaclipa

4 răspunsuri

  1. Dan Berindei s-a cam dat cum batea vantul; mai vertical a fost fiul lui, cred ca arhitect, care a fugit din tara sub comunisti.
    PS. Istoria trebuie studiata mereu in context european; altfel credem ca Stefan cel Mare a fost primul european care a construit biserici…Cui foloseste?

  2. Istoricul Dan Berindei are un trecut controversat legat de fiul sau si de Seccuritate, dar articolele si cartile sale de specialitate merita increderea noastra.

  3. Ca elevii au lacune imense in Limba Romana,Istorie si Geografie este un fapt tragic,ce-i drept,dar ganditi-va ca,cu toate ca se pune accent pe stiintele exacte si informatica,ei stau prost si la acestea din urma…
    Am inteles ca,in ultimul timp,profesorii din invatamantul pre-universitar si universitar se plang de calitatile pe care le au tinerii elevi si studenti.Cat de grav poate fi acest lucru?Inimaginabil de grav!
    Limba,Istoria si Geografia dau,cu siguranta,identitate fiecarui om,dar haideti sa ne punem intrebarea „Vor romanii sa detina o identitate,vor copii sa cunoasca Limba,Istoria si Geografia propriei tari?”
    Nu este numai o problema de sistem,ci si de vointele si interesele celor care „beneficiaza” de acest sistem.

  4. Aveti dreptate. Sistemul de invatamant din Romania se afla astazi intr-o situatie trista. Atat beneficiarii sistemului, cat si cei care lucreaza in sistem sunt nemultumiti. Nevoia de schimbare este evidenta. Dar lipsa unei strategii coerente in acest sens provoaca, pe buna dreptate, lipsa de incredere in eficienta masurilor adoptate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: