Pandemiile de ciumă care au schimbat cursul istoriei

Ciuma a fost în trecut unul dintre cei mai mari duşmani ai omenirii, pandemiile ducând la modificări drastice în structura socio-economică şi culturală a multor ţări, scriind astfel un alt curs al istoriei decât cel firesc. The List Universe a compilat o listă a celor mai violente pandemii de ciumă care au lovit omenirea de-a lungul vremii, după cum urmează:

 10.  Ciuma de la Moscova  1771


În Moscova, ciuma şi-a făcut apariţia în 1770, iar până în 1771 ea avea să devină de necontrolat. Pentru a stopa răspândirea epidemiei, autorităţile au luat măsuri dintre cele mai drastice şi neprietenoase cu locuitorii oraşului. Astfel, bolnavii erau băgaţi în carantină cu forţa, iar proprietăţile acestora erau arse fără a primi vreo compensaţie după. Băile publice au fost închise, generând valuri de frustrări şi ură faţă de edilii oraşului. Economia Moscovei a avut de suferit foarte mult de pe urma epidemiei, multe dintre fabrici, pieţe, magazine şi clădiri administrative fiind închise. Ca urmări logice, sărăcia şi foametea au pus stăpânire pe oraş. După numeroase revolte ale populaţiei exasperate de situaţie, pe 26 septembrie a fost trimisă la Moscova o comisie guvernamentală, condusă de Grigory Orlov, care în scurt timp a adoptat câteva măsuri de stopare a ciumei şi de restartare a economiei locale.

 9.  Marea Ciumă de la Marsilia  1720 – 1722

Marea Ciumă de la Marsilia a fost una dintre cele mai semnificative focare de ciumă bubonică din Europa secolului XVIII. Epidemia a ajuns în Marsilia, Franţa, în 1720 şi a făcut peste 100.000 de victime în oraş şi în imediata apropiere a acestuia. Cu toate acestea însă, oraşul şi-a revenit relativ repede din starea de criză prin care a trecut. Marsilia şi-a relua activitatea economică în doar câţiva ani, iar nivelul de creştere a populaţiei şi-a reluat cursul dinaintea lui 1720. Printre măsurile de siguranţă pe care le-au adoptat autorităţile în timpul ciumei se numără pedeapsa cu moartea pentru orice act de comunicare între Marsilia şi restul regiunii Provence. Pentru a întări separarea Marsiliei de celelalte oraşe s-a construit un perete, pe care l-au denumit sugestiv Mur de la Peste, sau Zidul Ciumei.

 8.  Ciuma Antonină  165 – 180 D.H.


Ciuma Antonină (cunoscută şi ca Ciuma lui Galen, după numele celui care a descris-o) a fost o pandemie de vărsat de vânt sau pojar, adusă în Imperiul Roman de soldaţii întorşi Orientul Apropiat. Epidemia a omorât doi mari împăraţi romani – Lucius Verus, decedat în 169, şi urmaşul său la tron, Marcus Aurelius Antoninus, decedat în 180. Potrivit istoricului Dio Cassius, boala a reizbucnit nouă ani mai târziu şi a cauzat peste 2000 de morţi. Mai precis, un sfert dintre cei care au fost infectaţi au decedat. Ciuma Antonină a decimat armata romană şi a avut efecte sociale şi politice drastice, resimţite mai ales în literatură şi artă.

 7.  Ciuma din Atena  430–427 I.H.


Ciuma din Atena a fost o epidemie devastatoare, care a lovit oraşul în timpul celui de-al doilea an al Războiului Peloponisiac (430 Î.H.), iar potrivit unor istorici boala a fost principala cauză care a dus la înfrângerea atenienilor. Se crede ca a pătruns în oraş prin Pireu, portul în care veneau bunurile de consum zilnic. Ciuma a revenit în oraş de două ori – în 429 Î.H. şi în iarna lui 427 Î.H.

6.  Marea Ciumă din Milano  1629–1631


Între 1629 şi 1631, nordul Italiei a stat sub semnul ciumei bubonice. Boala a făcut aproximativ 280.000 de victime. Trupele germane şi franceze au adus cu ele ciuma în oraşul Mantova, în 1629, de unde soldaţii veneţieni au contractat-o şi au dus-o în nordul şi centrul ţării. Milano a înregistrat 60.000 de morţi, dintr-un total de 130.000 de locuitori.

 5.  Ciuma Americană  Secolul al XVI-lea


Primul contact la scară mare între europeni şi nativii americani a dus la contaminarea Americii cu vărsat de vânt şi pojar. Bolile s-au extins rapid printre băştinaşi, ducând la o scădere drastică a populaţiei şi colapsul culturilor locale. Pandemiile au decimat şi civilizaţiile astece şi incaşe din America de Sud. Scăderea populaţiei şi moartea a numeroşi lideri militari şi sociali au dus la subjugarea Americii de către europeni. Contactul între cele două continente însă, nu a avut rezultate negative numai pentru America, ci şi pentru Europa, întrucât europenii au adus acasă sifilis, boală care a făcut ravagii.

 4.  Marea Ciumă de la Londra  1665 – 1666


Marea Ciumă (1665-1666) a omorât într-un an aproximativ 100.000 de persoane în Londra, o cincime din populaţia oraşului de atunci. Boala a fost înregistrată oficial ca fiind ciumă bubonică şi se crede că ar fi fost transmisă prin intermediul puricilor. Epidemia a fost numită în secolele următoare „Marea Ciumă” deoarece a fost unul dintre ultimele focare de ciumă din Anglia.

3.  Ciuma lui Iustinian  541 – 542


Ciuma lui Iustinian a fost o pandemie care a afectat Imperiul Bizantin, incluzând capitala sa, Constantinopol, între anii 541 şi 542 D.H.. Se crede că a fost o pandemie de ciumă bubonică, boală care a stat la baza sau a contribuit la Moartea Neagră (citeşte mai jos despre Moartea Neagră) din secolul al XIV-lea. Impactul său asupra mediului socio-cultural poate fi comparat cu cel din vremea Morţii Negre. Boala avea să se întoarcă până în anul 750 D.H. odată cu fiecare generaţie, schimbând astfel cursul istoriei europene. Ciuma a fost denumită „Ciuma lui Iustinian”, după numele marelui conducător al Imperiului Roman de Răsărit, Justinian I, care la rândul lui a suferit de această boală. Cercetătorii moderni cred că ciuma ar fi omorât 5000 de persoane pe zi în Constantinopol, în zilele de vârf ale bolii. În cele din urmă, 40% dintre locuitorii oraşului au fost răpuşi de pandemie.

 2.  Cea de-a treia pandemie  1855 – 1950

„Cea de-a treia pandemie” este numele dat unei pandemii de ciumă, care a început în provincia Yunnan, din China anului 1855, dar care s-a întins pe tot continentul, făcând 12 milioane de victime, în India şi China. Conform organizaţiei World Health, pandemia a fost activă până în 1959, când morţile au scăzut la 200 per an.

 1.  Moartea Neagră  1347 – 1351


Moartea Neagră (cunoscută şi ca Ciuma Neagră sau Ciuma Bubonică) a fost una dintre cele mai mortale pandemii din istoria omenirii, şi până de curând se credea că a fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis (Ciumă), însă studii recente arată că pandemia ar trebui atribuită altor boli. Unii istorici cred că pandemia şi-a fixat rădăcinile în China sau în Asia Centrală, în 1320 sau 1330, iar în următorii ani prin intermediul comercianţilor şi a soldaţilor s-a răspândit şi în sudul Rusiei. De aici, ciuma şi-a urmat cursul, atingând vestul Europei şi Africa de Nord în timpul anilor 1340. Numărul total de morţi la nivel mondial este estimat a fi între 25 şi 50 de milioane. Se crede că ciuma s-a reîntors odată cu fiecare generaţie, sub forme diferite, până în 1700. În această perioadă, peste 100 de epidemii de ciumă au afectat Europa.

sursa: jurnale.ro

2 răspunsuri

  1. Imi pare ca este in desfasurare o epidemie,de mici proportii ce-i drept,in Peru.Este destul de ciudat ca in secolul XXI ciuma mai pune inca probleme…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: