Carol II, Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea legionara

Codreanu

In perioada interbelica, pe fondul unor tensiuni intre Romania si U.R.S.S., aceasta din urma nedorind sa recunoasca apartenenta Basarabiei la Romania, s-a amplificat o stare de spirit ostila stangii in general si extremei stangi in special, justificata intr-o mare masura si de nenumaratele cazuri de spionaj, proiecte de atenate, propaganda etc., pe care Siguranta le inregistra si le semnala ca fiind originare din Rasaritul sovietizat.

Se stia totodata ca Internationala a III-a comunista avea drept tema centrala, in ceea ce priveste statul roman, desprinderea Transilvaniei, Dobrogei, restului Moldovei, sub pretextul autodeterminarii etnico-teritoriale.

Desi in perioada interbelica sectia romana a Kominternului era neinsemnata numeric, totusi exista sprijin logistic din exterior. In plus, majoritatea absoluta a membrilor partidului comunist din Romania erau alogeni (cu deosebire maghiari, evrei si bulgari) ceea ce sporea radicalismul respingerii si pe criterii etnice, din partea majoritatii romanesti.

In aceste conditii, inca din anii ’20 se cristalizeaza un curent radical de dreapta, traditionalist, acut anticomunist si antisemit sub aspect economic, curent ce-si are originea la Iasi si care se formeaza in mediile universitare. Fenomenul nu era singular in epoca, aspecte asemanatoare inregistrandu-se practic in intreaga Europa. Treptat, simbolistica acestei drepte radicale se va concentra in persoana carismaticului  avocat iesean Corneliu Zelea Codreanu. Tanar, sobru, laconic, cu certa aplicabilitate mistica, el era un tip uman rar, una din acele plasmuiri ale unor vremuri romantic-medievale sau haiducesti. Indiscutabil fanatic in conceptii si chiar patruns de un gen de rigiditate, Codreanu nu avea nici un fel de inclinatie spre arta negocierii, diplomatie secreta si oratorie. Mai mult ascet decat iubitor al placerilor vietii, Codreanu era un Savonarola roman de tip nou, care nu se sfia sa recurga chiar la violenta pentru a raspunde nedreptatii, insultelor, umilintelor pe care adversarii le orchestrau impotriva Miscarii legionare – organizatia pe care Codreanu a creat-o practic din nimic in anul 1927.

Tineri, entuziasti, practicand un gen de voluntariat lucrativ in lumea satelor, preferand cantecul si marsul discursului politic clasic, legionarii starnesc initial sincera simpatie a lui Carol. Ei apartin cam aceleasi generatii, daca ne gandim bunaoara ca liderul Garzii era nascut in anul 1899, in vreme ce regele Carol II era doar cu sase ani mai in varsta. Nationalismul declarat al gardistilor placea regelui Carol. Aprecia totodata aceasta disciplina de casta, dinamismul lor tineresc si chiar criticile pe care legionarii le adresau partidelor politice, politicianismului in general si indirect chiar democratiei care (in optica legionara) risca a cangrena aproape societatea romaneasca.

Carol II

Existau deci o serie de punti. Totusi, Carol nu a tinut cont de cultivarea de catre Codreanu a unei anumite verticalitati, a unui fanatism cu tenta morala care il deosebea net de modelul clasic al omului politic roman. Etica, morala – chiar la un om devenit totusi fara voia sa ucigas) nu erau simple forme fara fond, Codreanu land ca indreptar sufletesc si infrumator al conduitei particulare mitul initiatilor intru ortodoxie.

Desi considerau Coroana o institutie aproape sacrosanta, pentru legionari spectacolul luxuriei suveranului devenea tot mai neplacut, tot mai iritant, cu atat mai mult cu cat favorita regelui era de origine evreiasca, veritabil blestem coletiv, in conceptia lor.

In ciuda acestor nemultumiri latente, Carol cauta sa-si atraga masa gardistilor si pe Codreanu in speta, gandind probabil sa anexeze organizatia propriilor sale ambitii autocratice. Codreanu nu dorea insa a se transforma de buna voie intr-o marioneta la dispozitia regelui. Ca si Carol, Codreanu era un orgolios. Numai ca, daca in cazul regelui acest orgoliu personal cunostea accente de egoism tot mai pronuntat, in cazul lui Codreanu el trebuie inteles mai ales ca o nederogare de la niste principii ferm trasate. Iata cum doua personalitati accentuate au fost menite in fapt ciocnirii.

Dupa o tinerete tumultoasa, marcata de activism, incarcerari si presiuni dure din partea autoritatilor, se poate spune ca liderul legionarilor ajunge acum, in anii ’30, la apogeul popularitatii, in special in ceea ce priveste tineretul. Cu neascunsa invidie, marele istoric Nicolae Iorga se arata indignat de faptul ca un tanar plecat din semianonimat poseda un dar carismatic capabil a atrage un mare numar de oameni. Si regele observa acest lucru, dar credea ca putera folosi acest aspect in folosul sau.

Vexatiunile la care autoritatile vremii ii supun pe legionari nu dau roadele scontate si Carol incearca varianta ofertelor tentante, mergand pana intr-acolo incat ii propune lui Codreanu functia de prim-ministru. In schim, ii cere supunere neconditionata, in sensul ca liderul Legiunii sa-l rcunoasca pe monarh drept sef spiritul al organizatiei, iar Codreanu urma sa devina un fel de „locotenent” al suveranului.

In mod stupefiant pentru Carol, Codreanu a refuzat propunerea, prevalandu-se de juramantul de credinta al legionarilor fata de el si de incompatibilitatea dintree functie nepaertizana a monarhiei si rolul bizar al regelui, de sef al unui partid politic.

mars legionar

Carol spumega de furie: iata un om politic roman cu totul insensibil la avantajele puterii – sau a iluzei acesteia, cel putin – punand mai presus de toate respectarea unor principii. Numai ca liderul Garzii de Fier era periculos de tanar si se putea dovedi un concurent puternic al regelui la bursa simpatiilor populare. Cert e ca regele se convinge de faptul ca acesta nu poate fi cumparat. Paralel cu agrearea Legiunii de catre Germania, in Carol incolteste teama si se aamplifica totodata cruzimea.

Codreanu trebuia deci suprimat. Dupa ce acesta din urma il va mustra dureros, dar cuviincios, pe Nicolae Iorga pentru inconsecventele sale politice, la indemnul regelui, Codreanu intra sub lupa justitiei, o justitie subordonata lui Carol. I se insceneaza un  proces in care e acuzat de legatura cu o putere straina si de intentia de a da o lovitura de stat pentru a instaura un regim dictatorial. Suntem in anul 1938. In acea vreme popularitatea Legiunii era totala in mediile studentesti si la tara. Cu probe contrafacute, Codreanu este condamnat la 10 ani. Cateva luni mai tarziu, sub pretextul unei incercari de evadare de sub escorta e lichidat impreuna cu cativa camarazi.

In toata tara represiunile sunt cumplite. Executiile se deruleaza fara judecata, dupa criterii pur subiective, frizand cele mai elementare norme ale justitiei. Imensa majoritate a victimelor e reprezentata de tineri, unii extrem de dotati intelectual si care aveau principala vina de a fi membri sau simpatizanti ai Miscarii legionare. Spectacolul se doreste a inspaimanta pe posibilii adepti ai Legiunii. El umple insa de oroare chiar pe adversarii acesteia.

10 răspunsuri

  1. Ma bucur ca cineva are curajul sa scrie obiectiv despre …Iorga, care si-a cautat-o cu lumanarea…

  2. Nu acesta este lucrul pe care l-am avut in vedere in prezentarea acestui articol 🙂

  3. Eu am prins (si) vremea cand nu se vorbea despre Iorga; apoi l-au recuperat national-comunistii…Daca judecam pana la capat, national-comunistii aveau un ideal asemanator cu legionarii; o parte dintre legionari au fost integrati de comunisti.

  4. Bun text, sine ira et studio, cum spunea Tacitus. Codreanu e un martir. Deşi i s-a propus să plece din ţară, a rămas să-şi ispăşească pedeapsa. Nu bănuia că o „justiţie” controlată de rege îi va aduce moartea. Va rămâne în sufletele celor care simt româneşte.

  5. Asa este, istoria trebuie scrisa fara ura si partinire. Dar patimile, pasiunile si interesele noastre sunt uneori atat de mari, incat ne lasam purtati de ele in abordarea controverselor istorice.

  6. Bună, felicitări pt. blog și articol!
    Un mic comentariu pt. domnul ”daurel”. Legiunea condamnă asasinarea domnului N. Iorga.

    Dacă mai este nevoie, repet, NU LEGIONARII l-au ASASINAT pe Nicolae Iorga.
    Redau un excerpt din cartea domnului ION GAVRILĂ OGORANU ”BRAZII SE FRÂNG DAR NU SE ÎNDOIESC VOL. V La pas prin Frăţia de Cruce”
    capitolul: ”Mişcarea Legionară – Scurt Istoric Adrian Gheţiu” pag.271,272

    Citat: ”A doua zi, Traian Boeru, un legionar – agent infiltrat al Moscovei în rândurile Mişcării – alcătuieşte o echipă şi ridică de la domiciliile lor pe istoricul Nicolae Iorga şi pe economistul Virgil Madgearu şi îi asasinează. La aflarea veştii că cei doi au fost luaţi de un grup de legionari, Horia Sima a dat ordin ca să fie opriţi din acţiunea lor şi personal a plecat cu maşina ca să împiedice vreo nenorocire. Dar a fost prea târziu. Printr-un astfel de act Moscova împuşca trei iepuri dintr-un foc: – scăpa de Nicolae Iorga, care s-a opus cu îndârjire cedării Basarabiei şi care milita mereu pentru o Românie Mare. – scăpa de Virgil Madgearu, care colaborase cu sovieticii în trimiterea către occident prin intermediul băncilor româneşti (la care economistul deţinea funcţii de conducere) a „ajutorului roşu”, adică bani pentru partidele comuniste din ţările vestice. Dacă legionarii începeau anchetarea lui Virgil Madgearu probabil că ar fi aflat despre filiera, reţeaua de agenţi sovietici de pe teritoriul ţării. Ceea ce Moscova nu dorea. Aşa că a eliminat posibila sursă: Madgearu. – compromitea ML, asupra căruia cădea păcatul asasinării celor doi, dar în special al lui Iorga.”

    Cu respect, Mircea.

    1. Precizarile pe care le faceti sunt necesare in intelegerea acestei drame. Multumesc.

  7. „Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipã cã stau de vorbã cu un om într-o ţarã de fleacuri umane. Prezenţa lui era tulburãtoare şi n-am plecat niciodatã de la el, fãrã sã simt acel suflu iremediabil, de rãscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. De ce n-aş mãrturisi cã o teamã ciudatã mã cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri?” (Emil Cioran – Profilul interior al Căpitanului).

  8. Voi posta in curand articolul lui Cioran despre Codreanu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: