Speranţele şi deziluziile românilor

În februarie 1859, când bucureştenii, craiovenii şi ieşenii se îmbrăţişau pe străzi, iar proaspătul domn se ghemuia, paralizat de frică, în fundul cupeului său, nu se ştia că va urma un regim autoritar, de camarilă, şi aducerea din străinătate a unor instituţii ce vor transforma statul modern roman într-un organism agresor la adresa propriilor cetăţeni.

1918

Entuziasmul românilor la momentul Marii Uniri n-a putut previziona marea destrămare care a urmat şi incapacitatea guvernanţilor de a conserva acest stat rotund şi firesc, precum şi infiltrarea periculoasă a bolşevismului în rândurile muncitorimii şi criza economică de care a profitat acesta.

În 1928, ţărănismul a scos mase de oameni în stradă şi le-a mişcat într-un iluzoriu marş spre capitală, fără ca oamenii să simtă marile dezămăgiri naţionale pe care i le pregăteau liderii acestuia.

Când a fost dată lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 şi a fost adus Carol II pe tron, entuziasmul popular şi al intelectualităţiii a fost fără precedent. Toţi sperau într-o domnie benefică şi solidă, aducătoare de belşug. A fost o catastrofă fără precedent, pe toate planurile.

În august 1944, în timp ce România era livrată cu braţele ridicate Uniunii Sovietice, populaţia sărbătorea în stradă terminarea războiului şi pacea, când, în realitate,  abia atunci începea cel mai cumplit război îndreptat chiar împotriva ei, a populaţiei.

În 1968, românii s-au strâns în faţa clădirii Comitetului Central al P.C.R. cu un entuziasm spontan derutant, fără să înţeleagă că, exact în acele clipe, tocmai legitimau dictatura paranoică a lui Nicolae Ceauşescu.

Pentru revoluţia din 1989 nici nu mai este nevoie de detalii – încă suferim naivitatea noastră de atunci.

4 răspunsuri

  1. Un nebun fagaduieste si-nteleptul se-amageste (proverb romanesc)

  2. Din pacate, la sfarsitul fiecarui proces declansat printr-o schimbare de ritm, rezultatele au fost invers proportionale cu sperantele. „Instinctul colectiv” al poporului roman nu a functionat.

  3. Singura sansa a Romaniei este sa ajunga in fundul prapastiei pentru a o lua de la zero.Pare foarte dur,dar cred ca asta va ajuta la ridicarea poporului roman din indiferenta,prostie,supunere si lasitate.

  4. In Romania, criza economica este dublata de o profunda criza morala. Generatia actuala a esuat in incercarea de a redresa Romania. Poate ca o alta generatie va oferi sansa pe care o asteptam cu totii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: