Încă de tânăr, Leonardo da Vinci manifesta semnele unei personalităţi fragmentate. La exterior, era strălucit şi extravertit. În interior, tânjea după pace şi singurătate, avea nevoie de propria companie şi de calmul lumii în care crescuse de mic. Iar această sciziune se poate vedea cel mai bine în atitudinea lui faţă de problemele sexuale.
Fără îndoială că a cunoscut homosexualitatea în atelierul lui Verrocchio, probabil imediat ce a ajuns aici, între 13 şi 15 ani. O astfel de iniţiere nu era nicidecum neobişnuită pentru vremea respectivă, mai ales printre artişti.
Un indiciu despre modul în care era văzută homosexualitatea în Florenţa secolului XV esta acela că, pe la 1470, în Germania, denumirea populară a homosexualului era Florenzer.
Homosexualitatea era acceptabilă pentru cei care aveau atitudini libertine: artişti plastici, scriitori, muzicieni. Despre Verrocchio se ştia că era homosexual practicant şi locuia sub acelaşi acoperiş cu asistenţii şi ucenicii lui. Într-un astfel de mediu şi cu atât de mulţi tineri care locuiau într-o singură încăpere, homosexualitatea er fi fost greu de evitat.
Putem presupune, fără teama de a greşi, că tânărul Leonardo se simţea foarte în largul său cu ideea de homosexualitate şi că probabil a avut o inclinaţie firească în acest sens încă de la vârsta cea mai fragedă. Cu toate acestea, toată libertatea sexuala de care poate că se bucurase a fost marcată irevocabil de nişte împrejurări crude. În vârstă de 23 de ani, a fost acuzat de sodomie.
Partea a doua AICI
sursa: Michael White, Leonardo da Vinci – biografia unui geniu, Litera, 2010
ISTORII REGĂSITE 