Inorogul

În multe mitologii ale popoarelor apar animale fabuloase, fiinţe zoomorfe cu trăsături umane, monştri sau creaturi generoase, cu rol major în acele epoci, alături de zeităţi şi eroi civilizatori. La vechii greci şi egipteni, la celţi, indieni sau naţii nordice, bestiarul animalier completează canavaua poveştilor, aducând un plus de fantastic şi miraculos evenimentelor relatate.

Clasificarea animalelor mitologice este complexă, din cauza varietăţii lor şi a contextului mitologic diferit. Totuşi, câteva direcţii pot fi trasate, identificând întrucâtva natura şi atribuţiile acestor creaturi. Există, astfel, animale „pozitive”, „simpatice” şi „drăgălaşe”, după cum există şi creaturi „negative”, monştri răpitori, malefici şi devoratori, informi, tenebroşi şi abisali, din ţinuturi exotice cum ar fi oceanele, insulele sau alte locuri îndepărtate şi inaccesibile, din lumea de dincolo (infern) sau din lumea de aici (care locuiesc în peşteri, văi ale munţilor, ape).

Licorna sau inorogul este unul dintre cele mai plăcute şi îndrăgite animale fabuloase. Are aspect hibrid, de cal/cerb de un alb imaculat, cu ochi albaştri şi un corn ascuţit în mijlocul frunţii, aidoma unui sex în erecţie. De altfel, acest atribut i-a conferit calitatea de simbol al sexualităţii şi agresivităţii masculine.

Cel care a relatat pentru prima dată despre acest animal neobişnuit este Ctesias, în secolul al IV-lea î.Hr., un om de la curtea regelui persan Darius al II-lea. Acesta culesese mai multe povestiri de la călătorii prin India unde se pomenea de inorog, sub numele de monokeros („un corn”), şi de presupusele sale calităţi terapeutice. Se credea că din pudra cornului rezulta o poţiune de leac, iar dacă cineva bea dintr-un corn de inorog era ferit de otravă şi de alte pericole.

Licorna este prezentă masiv mai ales în literatura medievală dar şi în simbolistica alchimică a vremii, farmacopeea atribuindu-i proprietăţi vindecătoare miraculoase.

Despre inorog se spune că numai tinerele fecioare puteau, prin puritatea lor, să îmblânzească asemenea creatură, care li se aşeza în poală pentru a se odihni.

Există mai multe reprezentări ale inorogului, dintre care cea mai cunoscută este celebra tapiserie intitulată „La Dame a la Licorne” („Doamna cu inorogul).

Inorogul este, aşadar, simbolul sexualităţii şi al senzualităţii dezlănţuite, dar şi al inocenţei şi purităţii.

One response

  1. Inorogul este, aşadar, simbolul sexualităţii şi al senzualităţii dezlănţuite, dar şi al inocenţei şi purităţii şi inocenţei.
    Poate sa fie si alb si negru in acelasi timp?… Ca si cum am zice ca bufnita este simbolul intelepciunii si al nestiintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: