Edictul de la Nantes – prima parte

La 13 aprilie 1598, în vechiul oraş de la vărsarea râului Endre în Loara, regele Henric al IV-lea semna, după negocieri îndelungate, documentul care a reglementat statutul religios, civil şi politic al reformaţilor francezi, servindu-le acestora drept chartă şi cod timp de aproape un secol.

Henric al IV-lea, caracterizat în mod unanim ca regele cel mai popular pe care l-a avut Franţa, era un om în înţelesul larg al cuvântului, căruia, potrivit unui adagiu al poetului latin Terentiu, nimic din ceea ce e omenesc nu i-a fost străin. Poporul i-a păstrat o frumoasă amintire pentru că, într-o vreme de dezbinări şi războaie, a ales calea păcii, pe care a urmat-o cu o înţeleaptă perseverenţă.

Conflictul dintre catolici şi protestanţi a divizat Franţa în două tabere care s-au războit vreme de peste trei decenii ale secolului XVI, vărsând râuri de sânge. Pătrunzând în Franţa sub înfăţişarea calvinismului, Reforma  a găsit un număr destul de mare de adepţi în rândurile burgheziei. Potestanţilor, numiţi în Franţa şi hughenoţi, li s-a alăturat nobilimea nemulţumită, în special cea din sud-vestul ţării, în frunte cu familiile princiare de Bourbon şi Conde şi cu amiralul Coligny. Împotriva mişcării politico-religioase născute astfel şi-au unit eforturile clerul şi nobilimea catolică condusă de familia ducilor de Guise.

Persecuţiile partidei catolice, departe de a anihila Reforma, au făcut pe hughenoţi să-şi strângă rândurile şi să se apere în mod eficient, răspunzând loviturilor cu lovituri la fel de dure. În cursul acestui lung război civil au intervenit momente de acalmie, armistiţii, cu prilejul cărora hughenoţii, nu fără motive întemeiate, s-au arătat din ce în ce mai exigenţi în ceea ce priveşte garanţiile. Dar de câte ori partida catolică – fie din oboseală, fie din cauza dezbinărilor momentane care o făceau neputincioasă – a consimţit să le acorde ceea ce revendicau, ea a făcut-o cu intenţia fermă de a nu-şi ţine angajamentele. Antagonismul dintre cele două grupări a acţionat cu o forţă crescândă, determinând dezlănţuirea – între 1562 şi 1598 – a nu mai puţin de opt războaie.

Edictele de toleranţă şi tratatele de pace rămâneau simple petice de hârtie, fiind urmate de noi excese şi masacre. Astfel, pacea de la Saint-Germain din 1570 părea să fi pus capăt luptei. Ea se datora în mare măsură şi influenţei catolicilor moderaţi, curent în frunte cu Michel de L’Hospital, despre care fanaticii spuneau cu dispreţ că „preferă salvarea regatului în locul salvării sufletelor”. Pentru prima oară hughenoţii obţinuseră serioase garanţii, li se acordase chiar dreptul de a avea oraşe întărite. Şi ce dovadă mai categorică a bunelor intenţii putea fi, decât căsătoria consimţită de Caterina de Medicis, care-şi mărita fiica, pe Margareta de Valois, sora regelui Franţei, cu Henric de Bourbon, fiul reginei Navarrei, o înaltă personalitate hughenotă?

Partida protestantă părea mai înstărită ca oricând, amiralul Coligny bucurându-se pe lângă tânărul rege Carol al IX-lea de o influenţă ce o punea în umbră pe cea a ducilor de Guise şi chiar a reginei-mame. Dar tocmai atunci, pe neaşteptate, a fost declanşat înspăimântătorul masacru din noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572). Războiul a reînceput, dar rezistenţa îndârjită a protestanţilor a impus pacea din Rochelle. Un nou tratat care, ca şi celelalte, a fost semnat numai pentru a fi încălcat.

Alte războaie aveau să mai însângereze Franţa până când moartea tragică a ultimului Valois – regele Henric al III-lea – i-a adus pe hughenoţi într-o situaţie deosebit de favorabilă. Moştenitor legitim al tronului era acum şeful lor, Henric de Bourbon, regele Navarrei, care avea să devină rege al Franţei sub numele de Henric al IV-lea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: