Istoria bombardierelor

Anul 1848 este numit adesea „anul revoluţiilor” în Europa, deoarece pe întregul continent s-au manifestat mişcări de protest, precipitate de reducerea surselor de hrană, de recesiuni economice şi de represiuni guvernamentale. Această mişcare a debutat în Franţa, când o revoltă a cetăţenilor l-a înlăturat de la putere pe regele Ludovic Filip şi a instaurat a doua republică.

În anul următor, austriecii se luptau cu inamicii lor în Veneţia. Pe 23 august, Austria a lansat o serie de baloane fără echipaj şi încărcate cu bombe cu fitile lungi, pentru întârzierea exploziilor. Baloanele ar fi trebuit să descindă în Veneţia, iar bombele să explodeze în momentul aterizării, incendiind oraşul.

Însă ştiinţa navigării baloanelor şi a sincronizării bombelor nefiind prea exactă în acele vremuri, majoritatea bombelor au explodat în aer, în drum spre destinaţie. Totuşi, ideea a fost apreciată ca fiind inspirată şi adoptată de multe ţări aflate în mijlocul unor evenimente militare, în unele cazuri soldându-se chiar cu un oarecare succes.

Când dirijabilele au înlocuit baloanele, era logic ca acestea să devină noile arme aeropurtate, ce împrăştiau teroare din înaltul cerului. În anul 1915, războiul începuse deja de un an, iar bombardamentele aeriene deveneau rapid o ştiinţă a traiectoriilor exacte şi a sincronizărilor precise. Pe data de 19 ianuarie, un uriaş zeppelin nemţesc (ce-şi primise numele de la proiectantul său, contele von Zeppelin ) a lansat o bombă pe tărâm englezesc, devenind astfel primul dirijabil folosit cu succes într-un atac. Fiind încurajaţi de precizia lor, germanii au lansat pe 31 mai prima bombă asupra Londrei dintr-un zeppelin.

Prima misiune a avionului bombardier s-a soldat cu un eşec în anul 1911. Un pilot italian, căpitanul Piazza, trecând la 150 metri altitudine pe deasupra armatei turce în apropiere de Tripolitania într-un monoplan model Bleriot, a aruncat un pachet exploziv către sol. Din cauza lipsei de coordonare dintre viteza de înaintare a avionului şi timpul necesar aterizării acelui pachet, Piazza a ratat ţinta. Însă trei zile mai târziu, zburând deasupra câmpului de luptă, a deschis focul asupra trupelor turceşti, de această dată acţiunea sa fiind încununată de succes.

Pilotul francez Roland Garros este considerat creatorul primului avion de vânătoare, după ce în anul 1915 a montat pe avionul său o mitralieră care trăgea printre palele de oţel ale elicei sale. Fusese construită astfel pentru a respinge proprile gloanţe prost sincronizate. Curând, germanii, observând eficacitatea lui Garros împotriva flotei lor aeriene, au conceput montajul mitralierei sincronizate, ce avea un levier care sincroniza focurile de mitralieră cu viteza elicei.

Puterea scăzută de tracţiune a primelor bombardiere din Italia, Germania, Anglia şi S.U.A. le reducea considerabil capacitatea de transport. Însă, când motoarele de 2500 de cai-putere au intrat în folosinţă în timpul celui de-al doilea război mondial, bombardierul modern a devenit cea mai devastatoare forţă de atac din arsenalul militar al omului. Bombardierele B-29 au lansat primele bombe atomice asupra oraşelor japoneze în anul 1945, iar forţa lor de distrugere a dus la încheierea războiului.

Un răspuns

  1. Foarte interesant… multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: