Istoria nitroglicerinei

Ascanio Sobrero

Un exploziv mai periculos decât praful de puşcă era nitroglicerina, descoperită în anul 1846 de către un chimist italian pe nume Ascanio Sobrero. El a descoperit nitroglicerina adăugând încet glicerina la o combinaţie de acid azotic şi acid sulfuric. După ce a descoperit puterea explozivă a chiar şi unei singure picături puse într-o eprubetă, a denumit acest nou compus piroglicerină.

Sobrero a fost îngrozit de potenţialul distructiv al descoperirii sale, astfel că nu a facut nici un efort să dezvolte el însuşi acest potenţial. Substanţa a devenit ulterior cunoscută sub denumirea de nitroglicerină. Manevrarea acestei substanţe era atât de riscantă, iar detonarea ei extrem de periculoasă, încât, timp de ani de zile, ea a rămas doar o curiozitate de laborator, până când Immanuel şi Alfred Nobel, o echipă tată-fiu, i-au demonstrat potenţialul comercial.

Cei doi au construit în anul 1862 o mică fabrică în oraşul suedez Heleneborg, unde produceau un amestec de nitroglicerină şi praf de puşcă. Însă, măsurile de siguranţă adoptate în fabrică erau inadecvate, având în vedere natura volatilă a nitroglicerinei, iar doi ani mai târziu fabrica a explodat, omorând câţiva muncitori, precum şi pe al treilea membru al familiei Nobel – fratele mai mic al lui Alfred, Emil Oskar.

Fără să se lase doborât de tristeţe, Alfred şi-a construit următorul laborator pe o barjă ancorată în mijlocul unui lac, curând încrederea în mânuirea explozivilor încurajându-l să construiască două fabrici pe uscat – una în Germania, iar cealaltă în Suedia. Ulterior, el a ajuns în Statele Unite, în căutare de capital pentru a-şi finanţa experimentele. În acelaşi timp, a obţinut şi un brevet american pentru nitroglicerină, însă dificultăţile financiare şi obstacolele birocratice l-au împiedicat să iasă pe piaţă cu nitroglicerina.

Alfred Nobel

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită sensibilităţii deosebite la acţiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenţie. Nobel a înlăturat acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită.


sursa: Charles Panati, Cartea începuturilor, traducere Octav Ciucă, București, Orizonturi, 2004

2 responses

  1. Va multumesc pentru articol. Este foarte interesant… Chiar in legatura cu inventarea dinamitei nu m-am documentat niciodata foarte bine, stiam doar cine a inventat-o.

  2. Multumesc pentru aprecieri.
    Astept sa revii pentru a citi alte informatii despre inventarea dinamitei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: