Istoria arcului şi a săgeţii

Arcul şi săgeata reprezintă o invenţie ce le-a permis oamenilor primitivi să-şi obţină hrana, trăgând într-un animal care păştea sau care putea să-i atace, de la o distanţă sigură.

Un om inspirat al epocii de piatră a inventat arcul, devenind imediat cel mai eficace vânător de pe pământ. Arcul era format dintr-o tijă subţire de lemn care se putea îndoi şi dintr-o funie vegetală, un tendon sau un alt material flexibil, bine întins între capetele tijei de lemn.

Arcul are o istorie foarte veche, apărând în picturile rupestre de acum 30.000 de ani din grotele din Europa Occidentală. Există, astfel, dovezi potrivit cărora arcul era folosit atât la vânătoare cât şi la război încă din paleolitic.

Materialele folosite pentru construirea arcului şi săgeţii au influenţat semnificativ eficacitatea acestora. Pentru arc au fost folosite de-a lungul timpului diverse oase şi tipuri de lemn. Materialul trebuia să îndeplinească o serie de cerinţe esenţiale: să fie uşor de procurat pentru cel care le confecţiona şi să fie rezistent şi elastic. Săgeţile au fost făcute din multe materiale. Vârfurile acestora au fost obţinute la început din lemn carbonizat, apoi din piatră sau din os, iar în final din metal.

În jurul anului 1500 î.Hr. arcul a suferit o modificare importantă, odată cu inventarea arcului compozit, realizat din mai multe tipuri de materiale (lemn, tendoane şi coarne de animale) lipite laolaltă pentru a le creşte semnificativ rezistenţa şi elasticitatea naturală. Prin urmare, arcul a devenit principala armă folosită de unităţile de elită persane, de călăreţii mongoli şi de arcaşii englezi.

Având în vedere că arcurile şi săgeţile sunt relativ uşor de confecţionat, iar săgeţile pot fi trmise într-o succesiune destul de rapidă (comparativ cu armele de foc primitive), acestea au fost folosite în războaie încă mult timp după introducerea prafului de puşcă. Aceste arme au ajutat la supravieţuirea popoarelor nomade, doarece sunt relativ mici, uşor de transportat şi de folosit în mod eficient.


sursa: Tom Philbin, 100 cele mai mari invenții dintotdeauna, traducere Octav Ciucă, București, Lider, 2005

One response

  1. „Arcul era format dintr-o tijă subţire de lemn care se putea îndoi şi dintr-o funie vegetală, un tendon sau un alt material flexibil” – nu se folosesc materiale flexibile pentru confectionarea corzii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: