Gladiatorul I

Aşa cum pare să se întâmple foarte des în ultima vreme, nu dezvăluirile istoricilor, oricât de spectaculoase, de neaşteptate, ne deşteaptă interesul către trecut, ci mai ales ficţiunea cu această temă de inspiraţie, fie ea tratată oricât de liber, adică, în principal, romanele şi filmele.

Filmul „Gladiatorul” regizat de Ridley Scott în 2000, avându-l în rolul principal pe carismaticul actor Russell Crowe, a trezit un interes imens pe tot globul  faţă de personajul istoric al gladiatorului, faţă de cultura şi civilizaţia romană, chiar dacă istoricii au taxat dur licenţele mari pe care şi le-au permis regizorul şi scenaristul faţă de cronologia reală a evenimentelor sau faţă de personalitatea unora dintre eroii filmului.

Mulţi dintre spectatori, şocaţi de violenţa scenelor de luptă, s-au întrebat de ce era asa de mult cultivată ea în epoca romană şi cum de s-a ajuns ca lupta pe viaţă şi pe moarte a gladiatorilor să devină prilej de spectacol? Aici se află de fapt cheia înţelegerii acestei epoci.

Adunarea cetăţenilor în amfiteatru, organizarea luptelor între oameni sau între oameni şi animale, jocul sângeros din arenă încheiat adeseori cu moartea, toate acestea aveau legătură directă cu politica şi cultura romană.

Aristocraţii şi împăraţii, cei care se luptau să câştige simpatia populară, erau într-o permanentă competiţie pentru a câştiga de partea lor masele şi o făceau dându-le acestora „pâine şi circ”, pentru a cita o vorbă celebră, asociata simbolic cu lumea romană. „Circul” era chiar acest spectacol crud care, simbolic, reprezenta o punere în scenă foarte teatrală a idealurilor politicii externe şi a valorilor imperiului: lupta, puterea, violenţa, moartea. Nu altfel se comportau soldaţii romani în luptă, unde aveau datoria militară să-şi înfrângă adversarul prin orice mijloace. Violenţa era o valoare a unei culturi bazate pe agresiune, pe impunerea voinţei prin luptă asupra altor popoare.

Publicul îi susţinea pe acei luptători care aveau curaj, care nu se temeau indiferent de forţa adversarului, care sfidau moartea. Se întâmpla ca felul în care luptau, dacă o făceau extraordinar, să ducă la eliberarea lor în semn de apreciere faţă de eroismul lor, faţă de calităţile fizice şi tehnica de luptă pe care o stăpâneau. Era, însă, mai presus de toate, o recunoaştere a valorii curajului, fără de care imperiul însuşi s-ar fi prăbuşit. Curajul, forţa, disciplina în luptă,  erau modelul de urmat al fiecărui cetăţean înrolat.

11 răspunsuri

  1. […] Diana îşi pregăti un gin cu apă tonică, băutura ei preferată şi căzu în visare. Rememoră clipele petrecute alături de Mara. Îi plăcea Mara, îi plăcea felul în care ea vorbea, gândea […]

  2. Filmul e frumos, realizat destul de bine insa uneori nu prea se intersecteaza cu istoria.
    Daca tot a venit vorba despre filme „istorice” va recomand un film al aceluiasi regizor, Regatul Cerului (Kingdom of Heaven). Filmul de care vorbesc este realizat bine insa sunt multe inadvertente in el privind pe Balian de Ibelin (1140-1193) si Baldwin IV despre care aminteste in film ca el l-ar fi invins pe Saladin la Mongisard. In rest… filmul este destul de interesant.

  3. Multumesc pentru recomandare.

  4. Ar trebui sa fie si astazi valori esentiale: curajul, forta, disciplina , ca si recunoasterea valorii. Se pare ca e mult mai apreciata cruzimea desi aceasta din urma ar trebui sa fie o caracteristica a unei societati primitive. Filmul a ramas unul de referinta in cinematografie.

  5. Societatea umana nu s-a schimbat prea mult in decursul timpului. Lupta, puterea, violenta – toate se regasesc si astazi, in societatile civilizate.
    Adevarata civilizatie este insa aceea in care fiecare om ii da celuilalt drepturile pe care le cere pentru el insusi.
    In trecut se oferea „paine si circ”. In prezent demagogia nu mai ofera decat circ.

  6. Referitor la diferența dintre imaginea lăsată de film și realitate,aș nota și eu că nu de fiecare dată o luptă se termina cu moartea unuia dintre gladiatori. Întreținerea unui gladiator costa foarte mult, trebuia să aibă parte de hrană foarte bună, ca să fie într-o condiție fizică desăvârșită și atunci moartea unui gladiator însemna într-un fel pierderea unei investiții.
    Una dintre cele mai ample desfășurări de lupte între gladiatori se pare că a fost după ce Traian a cucerit Dacia. În cele 123 de zile în care s-a sărbătorit victoria,au fost organizate lupte între 5000 de perechi de gladiatori…

  7. Foarte utile si interesante completarile facute.
    Se vede ca subiectul nu m-a preocupat doar pe mine! 🙂

  8. […] si Gladiatorul I Gladiatorul […]

  9. mdaaaaaaa…………eu cautam desene cu gladiatori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: