Istoria Canalului Panama

Deschiderea navigaţiei pe Canalul Suez a demonstrat că la nivelul tehnico-organizatoric atins în construcţii la jumătatea secolului al XIX-lea, orice proiect similar putea fi abordat cu succes. Adevăraţii beneficiari ai construcţiei canalului – băncile, marii antreprenori, armatorii şi casele de comerţ – cu apetitul deschis de acestă reuşită, şi-au pus imediat problema găsirii unei noi surse similare de câştig.

Pentru oricine era clar că o situaţie asemănătoare cu Istmul Suez o prezenta Istmul Panama, care separă Oceanul Atlantic de cel Pacific. Republicile sud-americane de pe coasta de vest a continentului, în primul rând Chile, Peru şi Ecuador, îşi puteau derula operaţiile de comerţ exterior, chiar cu vecinii de pe coasta Atlanticului – Brazilia, Guyanele şi Venezuela – fie prin ocolire pe la sud a continentului, fie în sistem combinat, de transport maritim – terestru prin Istmul Panama – şi din nou maritim.

Prima soluţie cerea timp şi comporta riscuri din cauza violentelor furtuni frecvente în zona de sud a Pacificului, iar cea de-a doua costa foarte mult. Mai dificilă era situaţia Statelor Unite şi a Canadei; colonizarea coastei vestice a impus realizarea legăturilor est-vest pe cele două rute amintite, cu mari pierderi de timp şi bani.

În acest stadiu au început să se agite grupurile vest-europene interesate. De la început s-a văzut că este necesar efectul polarizant al unei personalităţi plasate în fruntea întregii acţiuni. În mod firesc, nu putea fi altul decât tot Ferdinand de Lesseps, cel mai popular, mai încărcat cu onoruri şi mai admirat om al timpului.

Lesseps, la peste 70 de ani, reîncepe lupta a cărui gust îl cunoştea încă din tinereţe. Din nou turnee, muncă îndârjită la elaborarea planurilor, tratative pentru obţinerea dreptului de construcţie şi înfiinţarea în 1879 a societăţii pentru construirea şi exploatarea Canalului Panama. În 1881 debutează lucrările propriu-zise. A urmat o perioadă de şapte ani în care s-a lucrat intens la săparea canalului.

Deşi s-au aplicat aceleaşi metode organizatorice, financiare, tehnice, iar la conducerea societăţii se aflau cam aceleaşi persoane, în frunte cu Lesseps, alta a fost evoluţia lucrărilor comparativ cu cele ale Canalului Suez. Zona istmului panamez este dominată de lanţurile muntoase de origine vulcanică aparţinând sistemului Cordilierilor. Terenul invadat de pădurea virgină, greu accesibilă, are numai în zona litoralului fâşii înguste de câmpie; clima tropicală, foarte umedă, cu precipitaţii abundente în jumatate de an, reprezenta pentru majoritatea lucrătorilor neadaptaţi ai canalului, principalul duşman. Malaria, febra galbenă şi dizenteria fac de la început ravagii în rândul lor, cu toate eforturile depuse de serviciile sanitare. Se lucrează în stâncă, nu în nisip; munţii au impus soluţia constructivă cu ecluze în trepte ascendente şi descendente, ceea ce multiplica gradul de complexitate al lucrărilor. Stânca tăiată se fărămiţează rapid sub acţiunea agresivă a climei şi determina reluarea lucrului la un tronson considerat terminat. Distanţa mare dintre Europa şi America Centrală prezenta un handicap serios pentru transportul de oameni, materiale şi maşini.

Toate aceste greutăţi de ordin tehnic sunt completate de gestiunea necinstită a unor responsabili financiari, care au confundat fondurile companiei cu buzunarul propriu. În 1883 lucrările aproape se întrerup din lipsa numerarului. Parlamentul francez a votat o lege prin care se autoriza compania să emită un împrumut cu câştiguri, dar jumătate din fondurile subscrise a fost anticipat cheltuită pentru cumpărarea ziariştilor, deputaţilor şi miniştrilor. O întreagă generaţie de oameni politici a fost compromisă cu această afacere. Lucrările canalului au fost complet sistate în 1889 şi societatea şi-a suspendat plăţile.

Lesseps nu a rezistat acestei lovituri şi a murit în 1893. Cu el odată părea înmormântată definitiv şi ideea terminarii Canalului Panama, construit numai pe jumătate. Atât doar că evoluţia situaţiei pe istmul panamez era vigilent urmarită de guvernul american. Când a apărut clar eşecul companiei franceze, iniţiativa a fost preluată de americani. Congresul american a autorizat pe preşedinte să cumpere concesiunea acordată companiei franceze de construcţie a canalului şi să obţină controlul perpetuu asupra unei suprafeţe de teren între Atlantic şi Pacific cu lăţimea de 10 km. Senatul columbian a refuzat să dea curs acestei cereri insolente şi atunci preşedintele Theodore Rosevelt a trimis nave de război cu trupe în zona viitorului canal. Agenţii americani au simulat o revoltă, trupele americane au debarcat în istm şi cu o iuţeală extraordinară s-a format statul independent Panama şi s-a semnat acordul care ceda SUA teritoriul râvnit pe un preţ de 10 milioane dolari şi o chirie anuală simbolică.

După aceste evenimente, care s-au produs în noiembrie 1903, americanii şi-au concentrat atenţia asupra problemelor tehnico-organizatorice. Au tras învăţăminte din lecţia franceză, numind un responsabil al acestor probleme în persoana colonelului George Goethals şi un altul, pe William Georges, pentru domeniul sanitar. Planurile lui Lesseps au fost urmate cu sfinţenie şi la 3 august 1914 a avut loc ceremonia festivă de dare în funcţiune a canalului.

Această bijuterie a tehnicii şi construcţiilor moderne are o lungime totală de 81,3 km, adâncimea de 12,5 m şi lăţimea la fund de 91-300 m. Circulaţia navelor între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific se face prin intermediul a şase ecluze: trei ecluze gemene la Gautun, o ecluză dublă la Pedro Miguel şi alte două ecluze duble la Miraflores.

În 1977, Statele Unite au recunoscut dreptul de proprietate al panamezilor asupra canalului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: