Ludovic al II-lea, regele Bavariei, un monarh iluminat, exaltat, un estet utopist, izolându-se treptat de familie şi de lume, ratează un posibil mariaj cu verişoara sa Elisabeta de Bavaria, viitoare împărăteasa a Austriei, irosindu-şi viaţa în himerice activităţi artistice, pândit de nevroză şi atins finalmente de nebunie.
Spirit rafinat, el se deda (la castelul de la Neuschwanstein) la adevărate orgii arhitectonice şi decorative (adeseori lipsite de gust) devenind un fanatic al muzicii lui Wagner, căruia i-a purtat o dragoste statornică, dar tiranică, cheltuind întreg bugetul statului pentru a-i construi acestuia la Bayreuth un teatru ideal pentru operele sale.
Alarmaţi de nebunia lui progresivă, de comportările lui anormale, ştiute dar trecute sub tăcere, unchiul său, prinţul Leopold şi rudele sale apropiate vor să-l silească să abdice. Rezistând cu obstinaţie miniştrilor şi medicilor care-l ţin din scurt, el încearcă o evadare cu un trist epilog: vrând să fugă peste noapte din castelul Berg unde era deţinut, este găsit înecat în lacul Starnberg de lângă parcul rezidenţial. Lângă el e descoperit şi cadavrul doctorului care-l urmărise, ambii purtând semnele unei lupte violente.
Detaliile morţii nu se cunosc cu precizie. Un văl des a fost aşternut cu precauţie de cercurile curţii asupra vieţii sale intime, pentru a evita scandalul.
Figură stranie, pendulând între exaltare şi morbideţe, protector al artelor şi mizantrop maniac, monarhul bavarez rămâne un personaj enigmatic.
Imi plac aceste povesti istorice, sunt atatea se invatat din ele despre oameni si vremurile in care au trait.
Voi mai trece pe aici cu placere.
Multumesc!
Ramane!