Despre trădare

Istoricul Plutarh prezintă trădarea Tarpeii, fiica comandantului roman Tarpeius, pe care Romulus îl însărcinase să apere Roma în timpul războiului cu sabinii.

Tarpeia, îndrăgostindu-se de regele sabin Tatius, care-i făgăduise nişte brăţări de aur, şi-a trădat patria deschinzând porţile cetăţii şi predând sabinilor Roma. Tatius a poruncit atunci să i se dea Tarpeii brăţările promise. El cel dintâi şi-a scos brăţara de pe mână şi scutul, aruncându-le asupra trădătoarei. La fel au făcut sabinii, încât Tarpeia a murit îngropată sub scuturi. Lui Tatius i-a plăcut trădarea, dar a dispreţuit-o pe trădătoare.

Plutarh mai aminteşte de Iuliu Cezar, care a spus regelui trac Rhoemethalkes “ îi era plăcută trădarea, dar îl ura pe trădător.” Acest sentiment faţă de trădători – conchide Plutarh – îl au toţi cei ce se servesc de ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: