Istoria puloverului din caşmir

Este un simbol al rafinamentului încă din vremea lui Cezar şi al modei care nu se demodează niciodată. Pasiunea pentru această lână rafinată, luxoasă şi foarte fină uneşte personalităţi artistice foarte diferite, dar şi oameni cu un simţ estetic pe măsura averii de care dispun.

Caşmirul şi-a făcut intrarea în garderobele europene prin Marea Britanie, odată cu pashmina, o ţesătură importată de Compania Indiilor, atât de moale şi de subţire, încât putea fi trecută până şi prin cel mai îngust inel de logodnă. În Franţa, pasiunea pentru caşmir se declanşează când, revenind din campania din Egipt, soldaţii lui Napoleon le aduc soţiilor în dar aceste etole orientale, asortate la rochiile neoclasice atât de în vogă în acea epocă. Cererea depăşeşte într-atât oferta, încât producătorii de textile din Scoţia se văd foarte curând obligaţi să scoată pe piaţă elegante imitaţii. Caşmirul, acest moft vestimentar, e atât de scump, încât o bogată englezoaică – aşa cum istoriseşte Balzac într-o povestire – ezită între a-şi cumpăra un şal sau o trăsură. Bijuterii, dantele şi un şal din caşmir erau, prin tradiţie, parte a darului de nuntă făcut de logodnic iubitei sale.

Caşmirul provine, din punct de vedere tehnic, din stratul care creşte sub primul strat superficial de păr al caprei de munte Hyrcus. Acest păr, cu o lungime care variază între doi şi şase centimetri, are capacitatea extraordinară de a izola termic atât de frig cât şi de cald. Crescute în turme mici în regiunea Kashmir, din India, caprele Hyrcus sunt duse apoi în China (care deţine 60% din producţia de caşmir la nivel mondial, egală cu aproape 10.000 de tone anual) şi, în mod special, în Mongolia; dar şi în Afganistan, Iran, Turcia şi, de câţiva ani, în Australia şi Noua Zeelandă. Desigur că aceste capre se adaptează şi la alte altitudini, cum ar fi cele ale Marii Britanii şi Italiei. Dar acolo nu dezvoltă acest tip de păr, cu firul de şase ori mai subţire decât cel uman, scut împotriva temperaturilor extrem de scăzute din inaccesibilele podişuri de stepă şi din neprimitoarele regiuni deşertice, zone pe care caprele le preferă, dar unde omul nici n-ar pune piciorul, dacă n-ar exista puternice raţiuni economice care să-l determine să o facă.

Pentru a justifica elitismul acestei materii prime, trebuie spus că cea mai bună calitate se obţine doar în cel de-al patrulea şi cel de-al şaselea an de viaţă al animalului. Recoltarea părului începe în luna mai, la vremea năpârlirii, şi se sfârşeşte la începutul verii. Stratul de dedesubt e desprins din rădăcină cu ajutorul unui soi special de pieptene din fier, cu cârlig; procedeul poate fi aplicat doar de două ori, la circa o lună distanţă. Din pieptănare se obţin între două şi cinci sute de grame de material care, după tors, se reduc la jumătate. În continuare, materialul e împărţit pe culori – alb, gri sau maro/negru – şi pe calităţi. Urmează spălarea, pentru a înlătura impurităţile şi fibrele exterioare, uscarea şi eventuala vopsire. Dacă, aşa cum am vazut, fiecare capră produce două sute de grame de lână pe an, pentru un pulover trebuie “epilate” patru capre, iar pentru un sacou, circa 20.

Dacă firul provine, în mod normal, din zonele cele mai inaccesibile ale Chinei, prelucrarea optimă se realizează în Europa, care dispune de o tehnologie mai avansată. Desigur că mâna de lucru asiatică mai ieftină face ca puloverul fabricat în China să fie mult mai ieftin decât cel italian, de exemplu, dar e ca şi cum ai alege între un Ferrari şi o maşină utilitară. Ambele te duc la destinaţie, dar în stil foarte diferit.

Popularitatea caşmirului e destul de recentă. Până prin anii ’20 ai secolului trecut, era considerat potrivit doar în ocazii informale sau sportive. Se spune că originile etimologice al termenului “sweater” (pulover) nu sunt tocmai nobile. Născut abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, e purtat la început doar de atleţi, deoarece se spunea că lâna îi ajută să transpire din plin (to sweat), lucru considerat pe atunci drept foarte sănătos.

Aşa au stat lucrurile, cel puţin până la reabilitarea caşmirului, datorită unor stilişti francezi. Jean Patou e unul dintre aceşti stilişti; el a inventat conceptul de sportswear elegant, dar şi pe cel de marcă, în sensul în care a fost primul care şi-a cusut iniţialele pe produse, scoţându-le astfel în evidenţă apartenenţa. Al doilea stilist e faimoasa Coco Chanel, care are meritul de a fi adus tricotajele, lucrate la început de mână şi apoi industrial, în lumea modei de înaltă clasă.

În 1933, Otto Weisz introduce în tricotaje caşmirul, destinat a fi un simbol al anilor ’50. Atunci explodează, precum focurile de artificii, efectele speciale, adică decoraţiunile din perle, paiete, strasuri, mici catarame şi dantele. În variantele cele mai luxoase, puloverele sunt căptuşite cu mătase şi au un guler detaşabil, din blană. Se ajunge apoi repede la o nouă formă de îmbrăcăminte elegantă: cea pentru orice ocazie, da, dar rafinată, care nu sare în ochi şi îi asigură celui care o poartă, o plăcere completă a simţurilor. Iată, deci, că puloverul se transformă intr-o jachetă de calitate, cu glugă şi buzunare aplicate; pantalonii sunt asemenea celor de trening (diferă numai eticheta cu preţul), cu şiret în talie. Dar schimbările nu se vor opri aici…


sursa: Cinzia Felicetti, Absolut strălucitoare!, traducere Irina Pricop, București, Runa, 2007

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. […] urâte deloc, chiar găseşti pulovere de calitate din bumbac. Citiţi vă rog acest articol despre istoria puloverului din caşmir, pentru că ideea e cam aceeaşi. Menţionez că am descoperit articolul ăsta imediat ce am […]

  2. […] si vrei sa te evidentiezi printr-un stil lejer, incearca o tinuta casual mai aparte. Aceste pulovere de barbati casual, mulate, cu un achior special, cu nasturi aplicati sunt ideale pentru o asemenea […]

  3. […] si vrei sa te evidentiezi printr-un stil lejer, incearca o tinuta casual mai aparte. Aceste pulovere de barbati casual, mulate, cu un achior special, cu nasturi aplicati sunt ideale pentru o asemenea […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: