Istoria blugilor

Istoria blugilor începe în America anului 1853, când un puşti de 24 de ani de origine bavareză, pe numele lui, Leob ( transformat apoi, în Levi) Strauss, pleacă de la New York la San Francisco, pentru a deschide o sucursală a activităţii textile desfăşurate de fraţii săi. Locaţia e mai mult decât nimerită: în 1848, în California de Nord se descoperiseră mine de aur, iar personajul nostru se molipseşte inevitabil de febra aurului, care, în cazul său, s-a concretizat în transformarea stofelor grosolane din bumbac într-un bestseller printre mineri.

Un cumpărător asiduu e Jacob Davis, croitor din Nevada, iniţiatorul a ceea ce azi e considerată o genialitate, aplicarea de nituri metalice pe părţile cele mai expuse uzurii, cum ar fi buzunarele. Neavând bani suficienţi pentru a cumpăra brevetul, Davis îi cere lui Strauss să intre în afaceri cu el. Cei doi cheltuie 68 de dolari cu actele şi, în 20 mai 1873, au în mână exclusivitatea pe 20 de ani a producţiei de pantaloni cu nituri metalice.

În 1890, Levi’s începe să-şi numeroteze modelele. Iau naştere 501 Levi’s. Sunt din pânză de culoarea albastru-închis, de la fabrica din Amoskeag, New Hampshire, şi etalează o serie de nasturi pentru susţinerea bretelelor, un buzunar anterior adânc, pentru ceas, şi o cataramă la spate, care strânge talia dupa dorinţa fiecăruia. Eticheta, la început din piele, cu desenul unei perechi de blugi traşi de doi cai, pentru a demonstra rezistenţa ţesăturii la orice fel de şoc, apare pentru prima dată în 1887. Minusculul steag roşu cu însemnul mărcii, în schimb, îşi face apariţia exact după 50 de ani.

Pentru zilieri, agricultori, crescători de vite, aceşti pantaloni albaştri sunt o dragoste la prima vedere. Chiar şi cowboy-i aderă la trend, dar fac galerie pentru concurenţă. Marca Wrangler, care se afirmă în 1903, se impune datorită materialului mai rezistent, niturilor rotunjite care nu distrug şaua şi buzunarelor posterioare cusute mai sus, pentru a nu se sta pe portofel. În 1947, devin bestseller în Texas.

Dar întotdeauna e vorba despre mici variaţiuni pe aceeaşi temă. Infinita oscilare modernă între modelele mulate sau comode, prespălaţi artistic sau inginereşte, i s-ar fi părut cowboy-ului dur de altădată, destabilizantă. În orice caz, aceşti pantaloni atât de comozi n-ar fi fost niciodată exportaţi din ranch-ul californian şi nici n-ar fi urcat pe scara socială de la uniformă de lucru la aliat incontestabil al timpului liber, dacă la un moment dat Hollywoodul n-ar fi început să facă filme western. Iar Gary Cooper şi John Wayne, cavaleri ai binomului estetic maxilar pătrat & privire pătrunzătoare, devin noul ideal masculin.

De la marele ecran la realitate. După 1929, în timpul crizei, explodează moda ranch-urilor pentru turişti. Oricine avea o fermă în California, Nevada sau Arizona era constrâns să închirieze camerele libere familiilor înstărite care veneau de pe coasta opusă în căutarea unei vacanţe pline de aventuri. Pradă clasicelor atacuri de cumpărături obsesive, aceşti cowboy de duminică devalizează blugii, curelele din piele şi cizmele din antilopă din cel mai apropiat târg. Odată întorşi acasă, continuă să folosească amintirile din călătorie ca îmbrăcăminte de weekend.

În 1935, pentru a satisface cerinţele doamnelor cu suflet de cowgirl, Levi’s lansează primii blugi de damă, care se mulează perfect pe silueta tipică epocii, foarte strânşi pe talie şi cu şolduri largi.

În Italia, odată cu eliberarea de sub dominaţia nazistă, tot ceea ce poartă marca made in USA, de la ciocolată la ţigări, devine obiectul incontestabil al dorinţei. Blugii îmbrăcaţi de soldaţii în retragere îşi câştigă primul podium internaţional. De la libertate la protest, pasul e foarte mic. În anii ’50, blugii sunt stindardul clasei muncitoare, dar şi al celor care se opun conformismului. Studenţilor americani le e cu desăvârşire interzis să-i poarte la cursuri.

Exact un deceniu mai târziu, şcolile şi universităţile sunt invadate de elevi şi studenţi în blugi, care îl ascultă pe Bob Dylan şi îl citesc pe Jack Kerouac. Rezultatul: vânzările ating cifre record de o sută de milioane de perechi pe an.

Moda hippie produce o schimbare: blugii, obligatoriu evazaţi, sunt brodaţi, bătuţi cu ţinte, pictaţi de mână, sfâşiaţi, decoloraţi şi personalizaţi în cele mai mici detalii.

În anii’70, blugii la modă sunt foarte strâmţi şi cu talie joasă. Pentru a învinge în lupta cu fermoarul, cine îi îmbracă e constrâns să-şi ţină răsuflarea ca şi cum ar trebui să intre într-un corset din secolul al XIX-lea. Blugii devin la fel de versatili ca şi moda care, în fiecare an, îi impune altfel. De la foarte strâmţi la evazaţi, cu tivul întors pe faţă, apoi în interior. Finalmente, sunt aceptaţi în localurile cele mai exclusiviste.

În anii ’80, începe specializarea în decolorări artificiale. Iau naştere tehnicile de prespălare şi ale stonewash-ului. Acesta din urmă e efectuat, la început, cu pietriş, apoi cu bucăţi de piatră ponce care prezintă avantajul de a aluneca odată cu stofa în loc să se depoziteze pe fundul căzilor de spălare. Cele mai folosite pietre ponce pentru curăţare, datorită porozităţii lor, sunt cele din Turcia şi Sicilia.

Mariah Carey

La începutul anilor ’90 explodează ca o bombă artizanală mişcarea grunge, reprezentată din punct de vedere muzical de Nirvana. Garderoba epocii conţine în mod obligatoriu blugi riguros decoloraţi, sfâşiaţi, evazaţi în partea de jos, şi cămăşi de pădurar, din flanelă în carouri, purtate peste tricouri diforme, şi căciuliţe de lână în formă de păstaie trase de cele mai multe ori peste părul nespălat.

Mişcarea grunge se destramă la puţin timp după sinuciderea lui Kurt Cobain, pe 8 aprilie 1994. Iar viaţa blugilor continuă în ritmuri de hip-hop. De această dată, rapperii sunt cei care stabilesc trendul. Formele sunt atât de largi, încât turul pantalonilor aproape că atinge genunchii, iar talia e lăsată atât de jos, încât lasă să se vadă din plin boxerii.

În 1999, Mariah Carey lansează o nouă modă: blugii cu talie foarte joasă cărora li s-a smuls betelia. În doar câteva luni, străzile sunt inundate de asemenea jeans, care par să stea ridicaţi printr-un miracol. În sfârşit, dacă trecutul blugilor e prin definiţie masculin, se pare că viitorul îşi va schimba sexul.


sursa: Cinzia Felicetti, Absolut strălucitoare!, traducere Irina Pricop, București, Runa, 2007

2 responses

  1. Mersi mult mai ajutat nespus

  2. […] un mic atelier specializat în producţia de textile, după cum relatează istoricul Horia Dumitru Oprea.    Câţiva ani mai târziu, atelierul lui Strauss scoate pe piaţă un soi de stofe […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: