Istoria tiparului

Reputaţia chinezilor de mari meşteşugari probabil că se întemeiază în primul rând pe faptul că aceştia au inventat prima metodă de tipărire. În secolul al II-lea, aceştia deţineau deja instrumentele necesare pentru a tipări un text: hârtia, pe care o descoperiseră recent în urma experienţelor pe produse lemnoase; cerneala, pe care o foloseau de peste 2500 de ani; şi ultima componentă a tipăririi, suprafeţe gravate cu text în relief faţă de un fundal bidimensional. Unele dintre aceste texte erau sculptate în blocuri de marmură şi reprezentau de obicei precepte budiste. Pelerinii ce doreau să le copieze aplicau asupra lor foi umede de hârtie, după ce ungeau suprafaţa marmurei cu cerneală pentru ca simbolurile în relief să iasa în evidenţă pe copiile lor brute. Alte suprafeţe gravate erau sigiliile religioase. Întrucît se foloseau pe scară largă, chinezii au făcut diferite experimente cu tuşuri, iar în secolul al IV-lea au descoperit un tuş de bună calitate, cu uscare rapidă. În următorii 150 de ani, blocurile de marmură şi sigiliile au cedat locul bucăţilor de lemn. Fiind mai uşor de gravat şi de manevrat, plăcile puteau fi folosite pentru texte de aproape orice dimensiuni, iar porozitatea naturală a lemnului favoriza absorţia tuşului şi transferarea acestuia pe hârtie.

Procesul complet de tipărire presupunea cinci faze. În prima fază, un text era scris pe hârtie (un pozitiv) şi aplicat cu faţa în jos pe o bucată mare de lemn proaspăt acoperită cu o pastă de orez pentru a absorbi cerneala de pe hârtie. Negativul sau imaginea în oglindă era apoi sculptată de un gravor pentru a reliefa literele. Ulterior, după aplicarea unui strat de tuş şi presarea unei foi de hârtie pe suprafaţa unsă, se putea obţine o copie pozitivă. Pentru a i se conferi un plus de claritate, hârtia era unsă pe verso în întregime cu cerneală, textul fiind tipărit pe o singură faţă a foii.

Cele mai vechi lucrări păstrate, ce au fost tipărite prin această metodă, includ multe incantaţii budiste comandate de către Shokotu, împărăteasa Japoniei, între anii 764 şi 770, precum şi prima carte cunoscută, „Sutra de Diamant”, o colecţie de maxime şi povestiri budiste, tiparită în China anului 868.


sursa: Charles Panati, Cartea începuturilor, traducere Octav Ciucă, București, Orizonturi, 2004

2 responses

  1. Foarte interesant. Tiparul în forma actuală a apărut datorită lui Johannes Guttenberg(1397-1468), care din păcate, a murit sărac pentru că i-a fost furată invenția. Felicitări!

  2. domnule profesor ce inseaman semnele de la tiparul si tiparul mecanic:D as vrea sa stiu multumesc mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: