Femeile spartane aveau multă influenţă asupra soţilor lor. O străină îi spuse într-o zi, invidioasă, lui Gorgo, soţia regelui Leonida:
– Voi, spartanele, le puteţi porunci bărbaţilor.
– Trebuie să spun că tot noi suntem singurele care aducem pe lume bărbați, răspunse ea.
Un tânăr spartan se plângea mamei sale:
– Cum să-mi ating duşmanii, zicea el, dacă sabia mea e prea scurtă?
– Ei bine, a răspuns ea, mai fă un pas înainte !
O mamă spartană aştepta la porţile oraşului să afle veşti despre bătălia în care erau plecaţi cinci dintre fiii săi. Apăru un crainic: se repezi la el şi, înainte să apuce să deschidă gura, soldatul strigă:
– Vai, femeie, cei cinci fii ai tăi au murit!
– Nu asta vreau să te întreb, netrebnicule! răspunse ea. Cum merge lupta?
– Victoria este a noastră!
– Atunci sunt mulţumită, grăi femeia, nu mă mai doare pierderea copiilor mei.
Scutul juca un rol însemnat în viaţa războinicului. Era o mare ruşine să-l arunci ca să poţi fugi mai iute şi cei care se întorceau acasă fără scut erau dispreţuiţi. Dar când spartanii voiau să cinstească pe un oştean mort pe câmpul de luptă îi aduceau trupul pe scut.
O femeie din Sparta îşi pregătea fiul, când pleca în luptă. Întinzându-i scutul, i-a spus:
– Să te întorci cu scut sau pe scut!
ISTORII REGĂSITE 
Am citit cu interes ultimele 3 postari. Sint extrem de interesante.Ma intreb cum te simti cind iesi din lumea asta si dai de prezent? !
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru aprecieri. Pasiunea pentru istorie si criza actuala, economica si morala, ma indeamna sa ma refugiez in trecut. Uneori, insa, trebuie sa revin la… realitate. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu credeti ca se idealizeaza trecutul?
In fond spartanii erau cruzi cu hilotii, nu se sfiau sa-i omoare. Iar in Grecia clasica, sclavia era normala.
ApreciazăApreciază