Socrate si Xantipa

Diogene Laertios povesteşte despre Socrate că adesea, din cauza argumentării lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau îl trăgeau de păr; şi că, de cele mai multe ori, era dispreţuit şi luat în râs, dar îndura cu răbdare această purtare proastă; odată chiar cineva se miră foarte că primise liniştit o lovitură de picior, iar el spuse: “Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat în judecată ?”

Problemele conjugale ale lui Socrate erau bine cunoscute. Pe baza lor, el a elaborat acest sfat întelept: „Cãsãtoreste-te cu orice preţ. Dacã ai o soţie bună, atunci ai să fii foarte fericit; dacă ai una rea, atunci ai să devii filosof – şi asta este bine pentru toţi bărbaţii.

Odată, Xantipa (soţia sa) îl certă şi apoi îl udă cu apă, iar el spuse: „Nu vă spuneam eu că tunetele Xantipei se vor sfârşi cu ploaie ?”

Lui Alcibiade, care afirma că ţipetele Xantipei erau de nesuferit, îi spuse: „Ba de loc, m-am obişnuit cu ele ca şi cu o roată ce scârţie într-una. Şi tu suporţi gâgâitul gâştelor”. „Desigur – răspunse Alcibiade – dar ele îmi dau ouă şi pui„. ”Şi Xantipa – reluă Socrate – îmi dă copii„.

Odată, Xantipa, în piaţă, trăgându-i haina de pe el, cunoştinţele îl sfătuiau să se apere şi el. „Da, pe Zeus – răspunse el – pentru ca, în timp ce noi ne încăieram, voi să strigaţi: Dă-i Socrate ! Atinge-l Xantipa !„

El a invitat odată la el nişte oameni bogaţi şi Xantipei îi era ruşine cu masa ei săracă: „Fii pe pace, îi spuse el, dacă-s oameni cumpătaţi se vor mulţumi cu atât, iar dacă-s oameni de nimica nu ne vom necăji pentru ei”.

Spunea că a trăit cu o femeie aspră, aşa cum unor călăreţi le plac caii focoşi, dar „întocmai cum aceştia, după ce-i domolesc pot uşor să-i stăpânească pe ceilalţi, tot aşa şi eu, obişnuindu-mă cu Xantipa, voi învăţa să mă comport ca ceilalţi oameni‘”.

Aceluia care i-a spus: ”Atenienii te-au osândit la moarte„, el i-a răspuns: ”Şi pe ei natura i-a osândit la fel.”