Câinele lui Alcibiade

Frumosul

Pe vremea lui Pericle, cel mai frumos atenian era, fără îndoială, Alcibiade. Zeii, cum se spunea pe atunci, îi surâseseră încă din leagan. Aristocrat, bogat şi liber să trăiască în trândăvie, el era înzestrat la minte ca şi la trup. Nici una din ştiinţele vremii nu-i era necunoscută. Atâta doar că nu dorise să înveţe să cânte la fluier.

Cântatul la fluier schimonoseşte atât de tare chipul, zicea el, că nici cei mai buni prieteni nu te mai recunosc. În plus, când cânţi la fluier, nu mai ai cum să vorbeşti. Ce pierdere pentru un fiu al Atenei iscusit în exprimare!

Vointa

Era trufaş şi avea o voinţă de fier, abia ascunsă sub un înveliş elegant. Era obişnuit să obţină ceea ce îşi dorea. O întâmplare din copilăria lui îi uimise pe concetăţenii săi.

Într-o zi, pe când se juca pe stradă cu micii lui tovarăşi, trecu o căruţă încărcată.

– Opreşte! Opreşte! strigă copilul căruţaşului.

Omul nici nu-l băgă în seamă şi-şi mână calul drept în mijlocul jocului. Tovarăşii lui Alcibiade se lipiră repede de ziduri, însă băieţelul furios, în loc să cedeze, se aruncă sub roţile căruţei.

– Mai treci acum! strigă el căruţaşului.

Acesta trase de hăţuri cât putu de tare şi copilul se ridică repede, foarte mulţumit că izbutise să-şi impună voinţa.

Câinele lui Alcibiade

Lui Alcibiade îi plăcea să atragă atenţia asupra lui prin extravanganţe. Cumpărase foarte scump un câine foarte frumos. Îl costase şapte mii de drahme. De aceea se arăta pretutindeni însoţit de acest câine, ale cărui siluetă şi blană erau bine cunoscute cetăţenilor oraşului. Coada îndeosebi stârnea admiraţia generală şi constituia o mare parte din valoarea animalului.
Mare fu mirarea oraşului când, într-o dimineaţă, câinele lui Alcibiade apăru cu coada tăiată. Toată lumea se arăta indignată. Bietul animal! Sărmanul Alcibiade! În scurt timp, tot oraşul vorbea de un singur lucru: ”Cine a tăiat coada câinelui lui Alcibiade?”

Ce mirare a fost când s-a aflat adevărul! Însuşi Alcibiade tăiase coada câinelui!

– Ce ciudăţenie! spuneau curioşii. Şi ce sfidare! Vrea să ne arate că nu-i pasă de şapte mii de drahme! Sau că s-a săturat de câinele lui.

Şi tot aşa…

Îngrijoraţi, câţiva prieteni îi povestiră lui Alcibiade aceste discuţii.

– Ai grijă, Alcibiade, măcar ţine-ţi câinele în casă, zvonurile astea nu-ţi fac deloc bine.

Alcibiade izbucni în râs.

– Toată lumea se ocupă de câinele meu, nu-i aşa? N-au decât să vorbească dragii de atenieni. Trebuie să clevetească despre unul sau altul. Ei bine, le-am dat porţia de bârfe. Să se distreze pe seama câinelui meu. Între timp, nu se vor osteni să observe planurile mele politice. Câinele lui Alcibiade merită şi el interesul cetăţenilor Atenei!

Anunțuri

Un răspuns

  1. Alcibiade era cel mai frumos barbat din Atena, totusi avea si calitati de strateg, a cam fost fugarit din Atena, dupa ce-a tras o orgie sfarsita cu pierderea barbatiei a tuturor statuilor lui Hermes din Atena. S-a aciuit in Sparta, unde i-a invatat pe spartani cum sa-i invinga pe atenieni, mi se pare ca a fost rechemat la Atena, individul s-a reantors ca sa poarte razboaie impotriva spartanilor si a celor din Sicilia. Alcibiade a avut-o pe Aspasia- iubita lui Pericle si mai apoi sotia, inaintea acestuia si se spune ca atunci cand pleca la senat Pericle o lasa pe Aspasia in pat cu Socrate si Alcibiade. Totusi iubeaa infinit mai mult barbatii, inca nu se stie cu exactitate daca era erastes sau eromenes, eu cred ca si una si alta, desi a fi pasiv in Atena , nu suna bine, chiar rau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: