Rivalii

Aristide era bărbatul către care, într-o seară la teatru, tot publicul atenian şi-a îndreptat privirile când un actor a recitat următoarele versuri ale lui Eschil:

El urmăreşte nu numai să pară drept, ci chiar să şi fie drept. Ca şi grâul într-un pământ fertil, din inima sa nu încolţesc decât întelepciunea şi echilibrul.

Atât de bine l-au recunoscut toţi din această descriere. Era omul care nu numai că-i cedase lui Miltiade rândul la comandă în bătălia de la Maraton, dar care, după luptă, primind în pază corturile duşmanului, pline de bogăţii însemnate, le-a predat statului neatinse: lucru care, şi pe vremea aceea, se vede că făcea mare impresie.


În lupta politică, Aristide a fost învins de oponentul său, Temistocle. Ghinionul a vrut ca frumoasele însuşiri ale celor doi să fie împărţite în mod egal între ei: caracterului superior al lui Aristide i se opunea inteligenţa superioară a lui Temistocle, orator plin de strălucire şi om politic posedând resurse invers proporţionale cu scrupulele sale.

Spune Plutarh: ”Nu învăţase cine ştie ce atunci când maeştrii săi au încercat să-i arate cum trebuie să fii, dar a profitat din plin când l-au instruit ce trebuie să faci ca să reuşeşti”.

Temistocle a câştigat lupta politică şi a propus ostracizarea lui Aristide. Atenienii au fost de acord. Motivele acestei animozităţi le-a exprimat prea bine un amărât de ţăran analfabet care, în ziua votării, i s-a adresat lui Aristide, fără să ştie cine era, şi l-a rugat să-i scrie pe tabliţă votul, conform propunerii lui Temistocle.

De ce doreşti să-l trimiţi în exil pe Aristide? Ţi-a făcut el vreun rău?” l-a întrebat Aristide.

Nu, nu mi-a făcut nici un rău” a răspuns celălalt, „dar nu mai pot suporta să tot aud cum i se spune mereu cel drept. Mă enervează cu dreptatea lui.”

Aristide a zâmbit la atâta înverşunare tipică pentru mediocrităţi împotriva omului superior, şi şi-a scris numele pe votul dat împotrivă-i. Iar când a ascultat verdictul care-l condamna, a spus simplu:

Sper, atenieni, ca n-o să mai aveţi prilejul să vă mai aduceţi aminte de mine.”

Dar au avut!


sursa: Indro Montanelli, Istoria grecilor, Artemis, 2000

One response

  1. In primul rand, prietene trebuie sa pomenesti ca pe Aristide si Temistocle i-a despartit si iubirea pt un baiat si anume Stesilaus, din cauza lui Plutarh a intrat si Aristide si Temistocle ca iubitori de baieti. In privinta moralitati, chiar asa privita prin ochi unui antic grec, niciunul n-a excelat. Jalnic sa te lupti pt iubirea unui baietel, dar in ce-l priveste pe Temistocle, este foarte cunoscut ca unul din fii sai s-a casatorit cu sora sa, aceasta ajungand in cele din urma preoteasa a Cybelei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: