Mărţişorul – origine şi semnificaţie

Mărţişorul este o sărbătoare specifică românilor, care celebrează venirea primăverii. În această zi, se oferă persoanelor de sex feminin apropiate mărţişoare, ca mici semne de mulţumire. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc. Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşu cu alb,  la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se:  „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Acum mulţi ani, o femeie bătrână care se numea Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă cumplită, Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Tânăra fată a spălat-o mult timp, dar pe cât o spăla ea mai tare, pe atât devenea haina mai neagră! Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a povestit ce i s-a întâmplat. Atunci Mărţişor i-a spus că posedă o putere magică şi i-a oferit o floare roşie şi albă şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca şi neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îşi creadă ochilor. Ea nu ar fi crezut că fiica sa vitregă va reuşi să îndeplinească sarcina. Deodată, a văzut floarea din părul fetei. „De unde o ai?” o întrebă bătrâna, „este încă iarnă„.

Bătrâna crezu că primăvara a revenit şi plecă cu turma pe munte. Pe drum, vremea era frumoasă, aşa că a renunţat la cojoacele pe care le purta. La sfârşit, a fost însă prinsă de burniţă. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărţişor: „Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală” a grăit el, „tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul şi oile au fost transformate în pietre. De atunci roşul şi albul simbolizează lupta între bine şi rău, între iarnă şi primăvară.

Cu timpul, la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma:

scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primavară să aibă faţă albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul „Cu bastonul prin Bucureşti”:

„…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând „farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Menţionăm că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma:

Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”

Sursa: CrestinOrtodox.ro

15 răspunsuri

  1. BRAVO, DASCĂLE. MUNCEŞTI, NU TE LAŞI.

  2. Interesant!Mi-a facut placere sa citesc!
    Felicitari!

  3. Imi place Moolt.

  4. Bya…Imi place pakat ca nu am apasat din prima sooper ieee..:X:X:X:X:X

  5. Sooper…Bine ca mi-ai spus de chestia asa si daaa…

    1. Da si mie imi place Roxi

  6. Sooper..La-m citit p tot..Bya..Sooper sts-ul;);););)

  7. Imi place la-m citit….Sooper.si da o sa vine 1 Martie:))

  8. Foarte frumos scris articolul, toate povestile le stiam deja…dar ele raman povesti! Realitatea e ca NU SE CUNOSC originile martisorului, totul e folclor si interpretare a unor descoperiri arheologice. Si eu credeam ca Marisorul e ceva strict romanesc, dar uite ca am aflat ca si vecinii nostri bulgari au ceva asemanator (cu povestile lor), mai sunt si macedonenii si cei din Republica Moldova…care au fost ODATA romani (acum ei nu mai stiu exact ce sunt!).

  9. Interesant articol.

  10. Mărțișorul are mai multe simboluri concentrate în el decît oricare alt obiect.În primul rînd reprezintă anul care tocmai începe(1 martie), adică cumpăna dintre întuneric(iarnă) și lumină(vară).Celții de pildă aveau aceeași mentalitate ca dacii referitor la măsurarea timpului și e consemnat istoric(calendarul celtic continental și insular): aceștia împărțeau calendarul în două..luminos și întunecat.De asemenea, fundița care se pune în piept și are culoarea alb-roșie e aceeași tradiție cu una de sorginte celtică care era încă vie prin secolul 19 printre belgieni și germanicii din jur..adică reprezenta o legătură a dragostei oferită simbolic de către tînăr fetei dorite sau invers.Am citit că uneori era bătută în stîlpul porții iar dacă a doua zi era încă acolo însemna că tînărul putea să curteze fata în continuare.
    Mie unul îmi pare rău că acest modernism nu a făcut decît să aducă mult kitch și prostie. Mărțișorul s-a transformat într-o banală tinichea legată de un șnur subțire ca ața dentară.M-aș bucura ca măcar cîțiva români să dea tonul la o nouă tradiție cu mai multă substanță..haideți să facem o delimitare clară între cele două simboluri..șnurul negru cu alb să fie legat la mîna sau gîtul copiilor, tinerilor(așa cum era odată), adică un simbol al înnoirii, începutului, speranței etc..iar cele alb cu roșu să fie date iubitelor în principal(dar și mamelor, surorilor)cu o mică bijuterie din argint(pentru cei cu buzunare generoase),sub forma unei potcoave ,soare, inimi chiar etc. Să nu uit, șnurul ăsta trebuie neapărat triplat ca grosime, altfel e chiar ridicol.
    Pînă la urmă o tradiție este vie atîta timp cît semnificațiile ce stau la bază sînt cunoscute clar de cei implicați..altfel se transformă în ceva șters și impersonal.Depinde de fiecare cum și cît alege să transmită mai departe.
    Important e să păstrăm ce avem mai valoros și mai vechi, că la împrumutat nu ne întrece nimeni..mă uit la porcăria asta de Sf.Valentin(fictiv și comercial pînă la urmă..adevăratul sf.Valentin e prin vară) care e mai slăvită prin radio și TV decît oricare altă sărbătoare, împrumutată sau tradițional românească.

  11. Îmi aduc aminte, când eram copil, părinții mă îndemnau mereu să mă duc să prind șnurul de mărțișor într-un copac ce mie îmi era foarte drag, pentru că fusese plantat în ziua în care m-am născut. Și acum cred că aș fi făcut la fel, dacă ar mai fi fost copacul acolo…

  12. foarte frumos! denisa cretu, si eu obisnuiam sa pun intr-un cires:D dar m-am lasat de obiceiul asta acum vreo doi ani…

  13. […] Articol preluat AICI Link […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: