Arhimede – Evrika! Evrika!

Arhimede era un om distrat şi împrăştiat, ca de altfel mai toţi oamenii de stiinţă, care deseori pentru a desena sfere şi cilindri pe nisip, cum se obişnuia pe atunci, uita chiar să mănânce. Cercetările sale porneau de la o observare atentă a naturii.

Arhimede trăia la Siracuza pe vremea când regele cetăţii era Hieron al II-lea. Acesta dăduse o cantitate de aur unui făurar să-i facă o coroană. Bănuind că meşterul a amestecat aurul cu un metal mai ieftin (argint), regele l-a chemat pe Arhimede şi i-a cerut ca, fără să strice coroana, să-i răspundă la întrebarea dacă a fost furat sau nu. Arhimede nu ştia cum să procedeze. Problema îl chinuia.

Într-o dimineaţă însă, i s-a întâmplat să observe în baie că nivelul apei se ridica pe măsură ce corpul i se cufunda şi că, în aceeaşi măsură, cântărea parcă mai puţin. El s-a întrebat imediat dacă această forţă de flotaţie ar putea fi folosită pentru a da un răspuns întrebării regelui.

Aurul are o densitate superioară argintului. Astfel, o coroană de aur pur ar disloca mai puţină apă decât una cu aceeaşi greutate dintr-un aliaj al aurului cu argintul. În acest mod, Arhimede a descoperit legea potrivit căreia un corp scufundat în apă pierde o parte din greutatea sa, egală cu volumul de apă dislocuit (principiu care îi şi poartă numele).

Preocupat de ideea sa, Arhimede a sărit din cadă şi a alergat în pielea goală până la palat, strigând: “Evrika! Evrika!” (Am găsit! Am găsit!)