Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (IV)

Daniel Defoe

Cine era Daniel Defoe?

Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-Cripplegate. Se născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un om cu ocupaţii multiple: orator şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi legi.

Cartierul natal a fost unul din cele mai greu încercate în timpul groaznicei epidemii de ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei, Daniel Defoe avea să se ocupe el însuşi pe larg în faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va înscrie printre memorialiştii de frunte ai secolului.

Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun, la a cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu recunoştinţă, căci spunea că cele învăţate de la dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui Swift, care-l făcuse „scriitoraş stupid şi analfabet„, că „aşa analfabet cum sunt, am învăţat la vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă„.

Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l consacre tatăl sau, Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând un magazin de galanterie şi tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând ruinat. Mai târziu poate fi întâlnit şi în închisoare. Însă nu falimentul comercial îl adusese acolo, ci noua-i profesie de pamfletar. Cel mai scurt dintre foiletoanele lui era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un singur cusur avea pana lui Defoe: imprudenţa. Pentru foiletonul „Un drum mai scurt” este închis şi pus la stâlpul infamiei în piaţa centrală a Londrei. Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte apărută în 1719 la Londra, l-a făcut însă nemuritor.

Apare Robinson Crusoe

Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă de 58 de ani, atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru pana sa. Nu-l putea el dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă în existenţa lui Robinson Crusoe (Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită. Arhipelagul Juan Fernandez era departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un prieten care locuise mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora, fauna şi clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum celei din arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe Defoe. Pe lângă informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă plină de cărţi documentare, dar şi o uimitoare capacitate de a face veridice legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are timp să revadă paginile scrise. Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.

Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a început călătoria triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri (inventat în întregime de scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-l deranjează cu nimic pe editor. Preocupat doar de profit, el cere scriitorului  să continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel se aşează din nou la masa de scris şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a bucurat de acelaşi succes strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri. Dar Daniel se istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul „Raţionamentele serioase ale lui Robinson Crusoe„. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes.

Daniel Defoe a fost unul dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un minunat poem în proză despre măreţia luptei omului cu natura. Povestea naufragiului din insulă, triumful asupra singurătăţii şi inconfortului în eforturile de a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi nu numai viaţa, dar şi condiţia umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie perenă.

2 răspunsuri

  1. e foarte interasant mie imi place sper sa cititi chiar va rog

  2. Jean – Jacques Rousseau (1712 – 1778) caracteriza romanul lui Defoe ca un excelent „tratat de educație”, numeroși savanți de pe toate meridianele considerâdu-l, drept cea mai interesantă, mai morală și mai instructivă carte pentru copii și tineret.
    André Malraux (1901 – 1976) o situa într-un triptic insolit, alături de alte două capodopere, Don Quijote și Idiotul, aparținând lui Miguel de Cervantes (1547 – 1616), respectiv Feodor Dostoievski (1821 – 1881).
    Despre geneza operei s-au scris numeroase studii, paginile lor întrecând cu mult dimensiunile romanului. A urmat o întreagă „robinsoniadă”, bibliografia universală înregistrând zeci de versiuni editoriale, adaptări și parodii, piese de teatru sau scenarii cinematografice, care, declarat sau nu, aveau ca reper capodopera lui Defoe.
    Personal, mi-a plăcut „Robinson Crusoe” din 1997 avându-l ca personaj principal pe simpaticul actor dar și activist în probleme de mediu, Pierce Brosnan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: