Tag Archives: cantecul gintei latine

Două premiere ale lui Vasile Alecsandri

În 2010 se împlinesc 120 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui pe care Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, îl caracteriza cu epitetul de “rege al poeziei” – marele scriitor şi om politic Vasile Alecsandri. Acelaşi Alecsandri este însă si eroul a două premiere româneşti.

El este cel dintâi român care a întreprins, în 1853, o călătorie pe continentul african. Voiajul în Africa de Nord s-a născut dintr-o întâmplare. În acel an, aflat în Franţa, Alecsandri îi împărtăşeşte într-o scrisoare prietenului său Ion Ghica intenţia de a face o călătorie în Spania. Înainte de a pleca la drum, se împrieteneşte cu un englez, care îi propune să străbată împreună tot sudul Franţei, apoi să se îmbarce pe un vapor şi să facă escale în oraşele spaniole de pe coasta Mediteranei, pentru ca, ajunşi la Gibraltar, să înceapă călătoria în interiorul Spaniei.

La Gibraltar, unde sosesc la 27 septembrie, atraşi de imaginea ţărmului muntos al Africii, Alecsandri şi tovarăşul său de drum renunţă la a mai vizita interiorul Spaniei, pornind, la 1 octombrie 1853, spre Tanger. Ajunşi în acest oraş marocan, îl vizitează pe îndelete; după aceea, călări, trec peste munţii Uadras spre Tetuan, unde sosesc a doua zi seara. Poposesc aici trei zile, apoi se grăbesc spre Gibraltar. Impresiile de călătorie ale scriitorului se regăsesc în proza “Călătorie în Africa“.

Vasile Alecsandri este şi primul scriitor român premiat în străinătate. Acest mare succes era consemnat în anul 1878, când, la un concurs de poezie desfăşurat în oraşul francez Montpellier, poezia sa “Cântecul gintei latine” era declarată cea mai frumoasă creaţie, autorul ei primind drept recompensă din partea organizatorilor o cupă. Juriul concursului de la Montpellier, în frunte cu poetul francez Mistral, acorda locul întâi scriitorului român, însuşi Mistral, care se afla şi el în concurs, cerând premiul pentru Alecsandri.

Ştirea privitoare la acest mare succes i-a sosit scriitorului pe la mijlocul lunii mai 1878, în timp ce se afla la Mirceşti, bucurându-l foarte mult. Alecsandri a declarat însă cu modestia-i caracteristică:

Norocul a vrut ca toate poezile prezentate la concursul de la Montpellier să fie mai slabe decât a mea şi astfel am ieşit învingător. Cu atât mai bine pentru ţară.”

Aici, ecoul acestei premieri – prima consacrare internaţională a unui scriitor român – a generat o efuziune de entuziasm. Invitat la Bucureşti, Alecsandri este sărbătorit printr-un mare banchet cu participarea a 500 de persoane, dat în cinstea sa în seara zilei de 3 iunie 1878 în sala Teatrului Naţional. O sărbătorire asemănătoare este organizată la Teatrul Naţional din Iaşi. La toate aceste onoruri, şi la multe altele, Alecsandri a răspuns:

A fi poet este favoarea soartei, însă a fi poet aclamat… aceasta este o favoare din cele mai rari în lume. Toate aceste laude… toate aceste simţăminte patriotice ce exprimaţi, daţi-mi voie să nu iau din ele decât o mică parte şi celelalte să le revăz către ţara mea, către România, căci ei suntem datori cu tot ce ne bucură şi ne interesează.”