Tag Archives: Amenhotep IV

Egiptul antic – Regatul Nou

REGATUL NOU I cca 1539-1379 î.Hr. Egiptul antic a atins apogeul puterii sale politice în timpul Regatului Nou. Faraonii celei de-a optsprezecea dinastii au făcut din Egipt statul cel mai influent din Orientul Apropiat.

În timpul domniei lui Ahmosis I, primul faraon din dinastia XVIII, conducătorii Tebei au reuşit să îi alunge pe hicsoşi şi să extindă dominaţia Egiptului până la graniţa Siriei. Urmaşul lui Ahmosis, Tutmes I (cca 1525-cca 1512 î.Hr.) a cucerit toată Nubia şi a integrat-o în Imperiul Egiptean.

Hatsepsut

Fiica lui Tutmosis, Hatşepsut (1503-1482 î.Hr.) s-a căsătorit cu fratele ei vitreg, Tutmes II. După moartea acestuia, ea a preluat puterea, iniţial ca regent pentru nepotul ei, Tutmes III. În cele din urmă, ea şi-a asumat titlul de faraon şi a adus o perioadă de pace şi prosperitate pentru ţară. Au fost organizate expediţii comerciale de amploare, cum ar fi cele din ţinutul Punt (Eritreea şi Somalia de astăzi). La fel ca şi alţi faraoni, Hatşepsut a poruncit să i se ridice un splendid templu funerar, unul dintre cele mai importante edificii de acest gen.

După moartea ei, Tutmes III (1504-1450 î.Hr.) a şters orice menţiune a mătuşii şi mamei sale vitrege. În timpul domniei lui, Regatul Nou a atins dimensiunile sale maxime, întinzându-se de la Eufrat în nord, până la Sudanul de astăzi în sud. Pentru a împiedica ascensiunea hitiţilor, faraonii au încheiat alianţe succesive cu Regatul Mitanni. Politica alianţelor a fost dublată de căsătoriile dinastice. Amenhotep III (1417-1379 î.Hr.) s-a căsătorit atât cu regina egipteană Tiy, cât şi cu două prinţese Mitanni.

Domnia lui Amenhotep III s-a remarcat prin edificiile construite şi prin stilul arhitectural. Lunga perioadă în care a condus Egiptul a marcat de asemenea declinul treptat al celei de-a optsprezecea dinastii, accelerat ulterior de politica religioasă a fiului acestuia, Amenhotep IV (Akhenaton).

Akhenaton

REGATUL NOU II: Perioada Amarna 1379-132o î.Hr. Amenhotep IV a introdus o formă de monoteism şi a interzis vechile culte, stårnind astfel mânia preoţilor, care se temeau că îşi vor pierde influenţa în Egipt.

Venerarea discului solar, Aton, era deja un lucru comun la curtea faraonului Amenhotep III. Noul faraon, Amenhotep IV (1379 – 1362 î.Hr.), a interzis însă toate celelalte culte. El şi-a luat numele de Akhenaton („cel care îl slujeşte pe Aton“) şi a înfiinţat o nouă capitală, Akhetnaton, pe câmpiile din centrul Egiptului, la Tell el-Amarna. Procedând astfel, el i-a privat pe preoţii lui Amon-Ra din Teba de puterea lor. În timpul lui Akhenaton, a apărut un stil artistic nou, mai naturalist. În al doisprezecelea an al domniei acestuia entuziasmul său pentru reforma a început să scadă. Nefertiti, care fusese până atunci egala sa şi „suprema soţie regală“, a dispărut, fiind înlocuită de prinţesa Mitanni Kiya. Această schimbare putea fi cauzată de ameninţarea crescândă din partea hitiţilor, care a deterrninat Egiptul şi Regatul Mitanni să se alieze.

La puţin timp după moartea lui Akhenaton, vechile culte au fost reinstaurate. S-a încercat de asemenea eradicarea amintirii „regelui eretic“.

Ambii faraoni care i-au urmat s-au căsătorit cu fiicele lui Akhenaton şi Nefertiti pentru a asigura continuitatea dinastiei. Al doilea faraon, tânărul Tutankhaton, şi-a schimbat numele în Tutankhamon în încercarea unei reveniri la vechea ordine. Nu a avut însă realizări semnificative pe plan politic. Din cauza conflictelor permanente cu hitiţii, puterea generalilor de armată a crescut constant. După moartea sa, aceştia au uzurpat tronul. Unul dintre ei, Ramses I a înfiinţat o dinastie în jurul anului 1320 î.Hr.

Tutankhamon

Blestemul faraonului Tutankhamon Descoperirea mormântului aproape intact al lui Tutankhamon în 1922 afost cea mai mare senzaţie arheologică a secolului trecut. Însă curând, mulţi dintre cei care au participat la săpături au murit în circumstanţe misterioase şi astfel a luat naştere legenda „blestemului lui Tutankhamon”. Astăzi se crede că decesele au fost cauzate de către unele bacterii rare, ciuperci sau viruşi conservaţi în mormânt.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii, Ed. Litera