Dictat – Dicţionar de termeni istorici
Dictat – Act inechitabil (de forţă) prin care un stat impune anumite condiţii (politice, militare, economice, renunţări teritoriale) unui alt stat, împotriva voinţei acestuia.
În primul Dictat de la Viena, din 2 noiembrie 1938, Germania a forţat Cehoslovacia la noi cedări teritoriale în favoarea Ungariei (Slovacia şi Rutenia) şi Poloniei (zona oraşului Tesin). În al doilea Dictat de la Viena, din 30 august 1940, partea de nord-vest a Transilvaniei a fost cedată de România Ungariei horthyste, ca urmare a presiunilor Germaniei şi Italiei.
sursa: Mariana Gavrilă, Mariana Maximescu (coord.), Dicţionar şcolar de termeni şi expresii istorice, Piteşti, Paralela 45, 2009
Absolutism monarhic – Dicţionar de termeni istorici
Absolutism monarhic – Formă de guvernământ în care monarhul îşi asumă o putere discreţionară, conferită prin deţinerea cumulată a atribuţiilor de tip legislativ, executiv şi judiciar şi suprimarea oricăror forme de opoziţie. Această putere nelimitată era justificată prin invocarea voinţei divine.
Regele Ludovic al XIV-lea al Franţei (1643-1715) a fost reprezentantul clasic al absolutismului monarhic.
sursa: Mariana Gavrilă, Mariana Maximescu (coord.), Dicţionar şcolar de termeni şi expresii istorice, Piteşti, Paralela 45, 2009
Absolutism luminat – Dicţionar de termeni istorici
Absolutism luminat – Variantă a regimului politic de tip absolutist, specifică îndeosebi monarhiilor din centrul şi răsăritul Europei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în care se îmbinau forme medievale de guvernare cu noile idei ale filosofiei iluministe. Această simbioză a condus spre o politică reformistă mai ales în domeniul economiei, administraţiei, finanţelor şi justiţiei, dar şi la schimbarea statutului suveranului, din “trimis al lui Dumnezeu” în cel de “părinte al poporului său”.
Împăratul Iosif al II-lea al Austriei (1780-1790) a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai absolutismului luminat.
sursa: Mariana Gavrilă, Mariana Maximescu (coord.), Dicţionar şcolar de termeni şi expresii istorice, Piteşti, Paralela 45, 2009
Prin noi înşine – dicţionar de termeni istorici
“Prin noi înşine” – Doctrină economică lansată de Partidul Naţional Liberal încă de la constituirea sa (1875) şi care avea în vedere constituirea unei politici economice de protecţionism vamal şi încurajare a industriei naţionale, o politică financiară echilibrată şi prudentă, o participare limitată a capitalului străin în economia românească.
sursa: Mariana Gavrilă, Mariana Maximescu (coord.), Dicţionar şcolar de termeni şi expresii istorice, Piteşti, Paralela 45, 2009
Bătălia pentru Anglia – dicţionar de termeni istorici
Bătălia pentru Anglia (iunie 1940-aprilie 1941) – O serie de raiduri împotriva Angliei, întreprinse de aviaţia germană în Al Doilea Război Mondial. Atacurile aeriene, care aveau scopul de a netezi calea către invazie a Germaniei, erau îndreptate împotriva porturilor britanice şi a bazelor RAF (Royal Air Force). În septembrie 1940, Londra şi alte oraşe au fost atacate într-un „război-fulger”. Bombardamentele au continuat timp de 57 de nopţi la rând, fiind urmate de raiduri intermitente, până în aprilie 1941. Deşi trupele RAF erau mai puţin numeroase decât cele ale inamicilor lor, totuşi au reuşit să blocheze atacurile aviaţiei germane datorită tacticilor superioare de luptă, apărării antiaeriene foarte bune, precum şi pentru că au reuşit să decodeze codurile germanilor.
sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 1, Bucureşti, Editura Litera, 2010, pag. 186
Linia Maginot – Dicţionar de termeni istorici
Linia Maginot – Barieră defensivă aflată în nord-estul Franţei, construită în anii 1930. Denumită în onoarea principalului ei creator, Andre Maginot, reprezenta o întărire defensivă ultramodernă de-a lungul frontierei franco-germane. Construită din beton gros şi echipată cu tunuri grele, oferea locuri de cazare, depozite şi linii ferate subterane. Linia se termină la frontiera dintre Franţa şi Belgia, pe care forţele germane au trecut-o în mai 1940. Acestea au invadat Belgia (10 mai), au traversat râul Somme, au atacat extremitatea de nord a liniei (12 mai), continuând să înainteze apoi în spatele ei; linia a devenit astfel inutilă.
Moartea neagră – dicţionar de termeni istorici
Moartea neagră – Epidemie de ciumă bubonică şi pneumonică, ce a izbucnit şi a făcut ravagii în Europa în secolul XIV. Flagelul a pornit din Asia şi a ajuns în Europa în 1347, când o armată turcă ce asedia un post comercial genovez în Crimeea, a catapultat cadavre infestate cu ciumă în oraş. Ciuma s-a întins din porturile mediteraneene în toată Europa, între 1347 şi 1351. Replici ale ciumei au mai avut loc şi în anii 1361-1363, 1369-1371, 1374-1375, 1390 şi 1400. Târgurile şi oraşele mari au fost mai afectate decât satele, în unele cazuri murind comunităţi întregi. Aproape întreaga economie europeană a fost distrusă. Cam o treime din populaţia continentului european, un total de 25 de milioane de oameni, a murit în timpul epidemiei.
Kamikaze – dicţionar de termeni istorici
Kamikaze – Denumirea dată piloţilor japonezi din cel de-Al Doilea Război Mondial care se prăbuşeau în mod deliberat cu avioanele în ţintele inamice, de obicei nave, sinucigându-se. Termenul înseamnă „vânt divin” şi face referire la taifunul care a împrăştiat flota mongolă ce urma să invadeze Japonia din Vest, în 1281. Fenomenul a luat amploare în ultimul an de război. Majoritatea avioanelor kamikaze erau avioane de vânătoare sau bombardiere uşoare, adesea încărcate cu bombe sau cu un surplus de combustibil, înainte de a pleca în misiunea sinucigaşă. Aceste atacuri au scufundat 34 de nave şi au avariat alte câteva sute. La Okinawa au provocat cele mai mari pierderi suferite vreodată de marina americană într-o singură bătălie, făcând aproape 5.000 de victime.
Apella – dicţionar de termeni istorici
Apella – instituţie spartană veche, similară cu ecclesia din alte state greceşti. Apella, ale cărei întâlniri lunare erau deschise cetăţenilor cu vârsta de peste 30 de ani, nu putea înainta propuneri, având doar rolul de a discuta problemele propuse de efori sau de membrii gerusiei; votarea se realiza prin aclamaţii. În cadrul adunării se discutau tratate, războaie şi succesiuni, se numeau comandanţi, se alegeau eforii şi se aprobau modificările legilor.
Antisemitism – dicţionar de termeni istorici
Antisemitism – ostilitate sau discriminare îndreptată împotriva evreilor, ca grup religios sau ca ”rasă”. În Antichitate, ostilitatea faţă de evrei avea temeiuri religioase, situaţie agravată de concurenţa cu creştinismul. În sec. IV d.Hr., evreii erau toleraţi cu greu de creştini, fiind condamnaţi la migrare permanentă. Motivul acestei intoleranţe era respingerea lui Hristos. În Evul Mediu, evreilor li s-a refuzat acordarea cetăţeniei şi recunoaşterea drepturilor civile în majoritatea ţărilor europene, ei fiind expulzaţi din câteva regiuni şi obligaţi să poarte haine distincte. Din această perioadă datează multe din stereotipurile legate de evrei (acuzaţiile de omor ritual, presupusa lăcomie, conspiraţia împotriva umanităţii) care au persistat până în epoca modernă.
Anschluss – dicţionar de termeni istorici
Anschluss (în germană, unire) – unirea politică a Austriei cu Germania care a avut loc atunci când Adolf Hitler a anexat Austria. În 1938, cancelarului austriac Kurt von Schuschnigg i s-a impus să anuleze plebiscitul privind alipirea Austriei la Germania, al cărui rezultat era estimat a fi defavorabil acestei uniri. Cancelarul a demisionat şi a ordonat armatei austriece să nu se opună trupelor germane. Invazia a avut loc la 12 martie, iar entuziasmul arătat de populaţie l-a convins pe Hitler să anexeze Austria a doua zi. Deşi Franţa şi Marea Britanie au protestat faţă de metodele lui Hitler, au acceptat şi ele, împreună cu alte ţări, faptul deja împlinit.
sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. I, Ed. Litera, Bucureşti, 2010
Animism – dicţionar de termeni istorici
Animism – credinţă în existenţa spiritului care se poate separa de corp. Astfel de credinţe sunt, de obicei, atribuite societăţilor mici (primitive), deşi ele apar şi în marile religii ale lumii. Animismul clasic constă în atribuirea unei existenţe conştiente elementelor şi fenomenelor din natură, practică din care, mai târziu, a luat naştere conceptul de suflet.
sursa: Enciclopedia universală Britannica, vol. 1, Ed. Litera, Bucureşti, 2010
Ancient regime – dicţionar de termeni istorici
Ancient regime (în franceză, vechiul regim) – sistem politic şi social în Franţa, înainte de Revoluţia Franceză. Sub acest regim, toţi indivizii erau consideraţi supuşi ai regelui, dar şi membrii ai uneia dintre cele trei “stări” şi ai unei provincii. Statutul şi drepturile individuale variau, în funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socială. Existau trei categorii distincte (stări): clerul, nobilimea şi ceilalţi (starea a treia).
Anarhism – dicţionar de termeni istorici
Anarhism – doctrină şi mişcare politică, urmărind răsturnarea pe cale revoluţionară a statului şi a oricărei forme de autoritate şi opresiune, care ar trebui înlocuite cu o societate de oameni liberi şi egali, condusă printr-o organizare “naturală”, spontană. Reprezentanţi: William Godwin, Pierre-Joseph Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Max Stirner. Primul anarhist declarat este Proudhon, care, în cartea Ce este proprietatea?(1840), realizează prima critică economică a statului. La sfârşitul sec. XIX anarhiştii au organizat atentate împotriva unor suverani şi sefi de guvern pentru a lovi, prin ei, în simbolul puterii statului (uciderea preşedintelui francez Carnot, 1894; a regelui Italiei, Umberto I, 1900; a preşedintelui S.U.A. Mc Kinley, 1901).
Amfiteatru – dicţionar de termeni istorici
Amfiteatru – construcţie de formă rotundă sau ovală, neacoperită, cu o arenă centrală şi rânduri concentrice de locuri, dispuse în trepte. Amfiteatrul este originar din Antichitatea romană, fiind un loc destinat jocurilor publice locale, între care erau incluse şi luptele gladiatorilor, luptele între animale sălbatice sau între animale şi oameni. Cel mai vechi amfiteatru existent şi astăzi a fost construit la Pompei (cca 80 î.Hr.). Şi altele au supravieţuit, răspândite în fostele provincii ale Imperiului Roman, cel mai cunoscut fiind Colosseum, din Roma.
sursa: Enciclopedia universală Britannica, vol. 1, Ed. Litera, Bucureşti, 2010
Comentarii recente