Întemeierea Moldovei. Legenda

Pe stema Moldovei, pe monezile bătute de voievozii ei, pe zidurile bisericilor şi cetăţilor moldovene, pe medalioane de ceramică apare „capul de bour”. Este un cap de bovină văzut din faţă cu o stea între coarne sau cu alte semne astrale în stânga şi în dreapta. De unde vine această insignă heraldică? Şi cât de veche este ea?

Primul răspuns este legat de întemeierea atestată e Moldovei. Este vorba de coborârea unui prinţ din Maramureş care urmăreşte o fiară sălbatică, o ajunge le o apă şi o ucide. Fiara este o bovină mare, vânătorul-erou se numeşte Dragoş, apa Moldova, iar ţara care se întemeiază de aici tot Moldova.

Există trei versiuni de referinţă ale acestei legende ctitoriale a Moldovei: Cronica Anonimă a Moldovei, Letopiseţul lui Grigore Ureche, Cronica moldo-polonă a lui Miron Costin. Diferenţa este în primul rând în extensiune, diferită de la un autor la altul, fondul general fiind acelaşi, dar cu un accent demitizant la Ureche. Dăm textul Cronicii Anonime ca text de referinţă:

„Şi era între ei un bărbat cuminte şi viteaz cu numele Dragoş şi s-au pornit o dată cu tovarăşii săi la vânat de fiare sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma unui zimbru şi s-au dus pe urma zimbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut munţii şi au ajuns tot pe urma zimbrului la nişte şesoase şi prea frumoase locuri şi au ajuns pe zimbrul la ţărmul unei ape, sub o răchită şi l-au ucis şi s-au ospătat din vânatul lor.

Şi le-au venit de la Dumnezeu gând în inima lor să-şi caute loc de trai şi să se aşeze acolo şi s-au unit cu toţii. Şi au hotărât să rămâie acolo şi s-au întors îndărăt şi au povestit tuturor celorlalţi de frumuseţea ţării şi de apele şi de izvoarele ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi le-au plăcut tovarăşilor lor gândul acesta şi au hotărît să meargă şi ei unde fuseseră tovarăşii lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu, iar pe la margini tătari rătăcitori cu turmele şi s-au rugat apoi de Vladislav, craiul unguresc, să le dea drumul, iar Vladislav craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece.

Şi plecat-au din Maramurăş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii înalţi şi tăind pădurile şi înlăturând pietrele, trecut-au munţii cu ajutorul lui Dumnezeu şi venit-au la locul unde Dragoş omorâse zimbrul şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om înţelept cu numele de Dragoş: şi l-au numit sieşi domn şi voievod şi de atunci s-au început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovenească.

Iar Dragoş-voievod au descălecat întâiul loc, pe apa Moldovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor şi şi-au făcut pecete-domnească pentru toată ţara un cap de zimbru. Şi au domnit Dragoş-voievod 2 ani”.

sursa: Almanahul Luceafărul, 1985