Abraham Lincoln era fin psiholog. În zilele cele mai negre ale războiului civil, trebuie să primească o delegaţie a oamenilor de afaceri din Boston, foarte nemulţumiţi de mersul afacerilor şi al guvernului în general. Lincoln îi ascultă cu răbdare şi se hotărăşte să le spună o poveste.
“Vă amintiţi de ziua în care Blondin, echilibristul, a mers deasupra Cascadei Niagara pe o sârmă?” Isprava avusese loc în 1859 şi impresionase America întreagă.
“Ei bine! a continuat Lincoln, imaginaţi-vă că s-ar fi putut pune pe umerii lui Blondin toate bogăţiile acestei ţări de la Atlantic la Pacific, toate realizările trecute şi proiectele viitoare şi că salvarea acestui imens patrimoniu ar fi încredinţată acestui acrobat în timpul traversării monstruoaselor cascade de la Niagara.
Şi mai încercaţi să vă imaginaţi că v-aţi fi încredinţat acestui om ceea ce aveţi mai scump pe lume, familia voastră, căminul vostru.
Şi, în sfârşit, presupuneţi că aţi fi acolo, ca spectator la marginea prăpastiei, în timpul traversării, punând delicat un picior în faţa celuilalt, apăsat de greutatea sa…
Vă gândiţi cu adevărat că aţi fi acolo, cu toţii, urlând: “Blondin, fă un pas la stânga, Blondin, fă un pas la dreapta!”? Sau, mai degrabă, credeţi că aţi rămâne tăcuţi pe mal, ţinându-vă răsuflarea şi rugându-vă la Dumnezeu să-i arate calea acestui om până la capătul încercării sale?”
Vizitatorii au înţeles aluzia, şi-au luat pălăriile în cea mai mare tăcere şi şi-au luat rămas bun de la preşedinte.
*****
sursa: Jean-Luc Hees, Istoria Casei Albe, Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2008
