De la origini, instituţia căsătoriei a fost asociată cu diverse forme de concubinaj, sisteme care permiteau, şi într-o anume măsură chiar defineau, relaţiile paralele şi intime dintre bărbaţi şi femei care nu le erau soţii. Biblia, pe care se sprijină o mare parte din cultura şi literatura occidentală, ne prezintă o mulţime de concubine. Regele Solomon a avut vreo trei sute, pe lângă cele şapte sute de soţii, iar alţi regi biblici şi patriarhi s-au bucurat de favorurile a zeci sau sute de concubine.
O concubină era folosită în scopuri sexuale şi pentru ceea ce japonezii numeau „pântece de împrumut”. Dacă soţia unui bărbat era stearpă, iar el avea nevoie de moştenitori, putea lăsa gravidă o concubină, pentru ca apoi să îi recunoască şi să îi crească acesteia copilul ca pe propriul său moştenitor.
Concubinele aveau statutul de neveste secundare, dar erau lipsite de siguranţa şi drepturile aferente unei soţii. Concubinele erau adesea sclave. Chiar dacă sclava soţiei era desemnată drept concubina soţului, legea prevedea ca ea să rămână în continuare în proprietatea stăpânei sale.
De-a lungul secolelor, schimbarea circumstanţelor şi a moravurilor s-a repercutat şi asupra instituţiei concubinajului. În antichitatea târzie, dreptul roman ajunsese să confere o anume protecţie concubinei, în special acordând copilului acesteia o mică parte din averea tatălui natural, moştenire la care erau cu atât mai îndreptăţiţi dacă el murea fără testament sau fără moştenitori legitimi. Împăratul Constantin, care a trăit în secolul al IV-lea, a încercat să descurajeze concubinajul, acordând bărbaţilor dreptul de a se căsători cu concubinele lor şi de a-şi recunoaşte copiii. Dar nici o lege nu a putut eradica concubinajul când cultura greco-romană a acceptat pe scară largă infidelitatea bărbatului în căsătorie. Sfântul Augustin, care a trăit peste un deceniu cu iubita sa concubină şi fiul acesteia, a justificat concubinajul, explicând că altfel bărbaţii ar fi ajuns să seducă nevestele altora sau să apeleze la prostituate.
*****
sursa: Elizabeth Abbott, O istorie a amantelor, Ed. Lider, Bucureşti, 2005
