România în perioada războiului rece

Divizarea Europei.  După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, confruntarea dintre Marile Puteri a continuat sub o altă formă – Războiul Rece – având ca principali protagonişti S.U.A. şi U.R.S.S. Reprezentând sisteme politice opuse – democraţia occidentală, respectiv totalitarismul stalinist – cele două superputeri au intrat în conflict deschis la scurt timp după încheierea păcii.

S.U.A. intenţiona să susţină o lume postbelică construită pe modelul democraţiei occidentale, crearea O.N.U. fiind primul pas în acest sens. Profitând de o prezenţă militară masivă, U.R.S.S. a refuzat statelor aflate în zona sa de influenţă dreptul la organizarea de alegeri libere, contribuind decisiv la transfonnarea lor în „democraţii populare”. În felul acesta, ţările Europei de Est au fost transformate în sateliti ai Moscovei, cărora li s-au impus regimuri politice asemănătoare celui sovietic.

Expansiunii sovietice americanii îi răspund prin lansarea doctrinei Truman (1947), numită şi „doctrina îndiguirii“ (conteinment). În plan economic, statele europene urmau să primească un substanţial sprijin financiar american. Primele ajutoare, de urgenţă, sunt dirijate către Grecia şi Turcia, urmând ca pentru Europa Occidentală asistenţa financiară să devină sistematică şi masivă (Planul Marshall). În plan militar, se pun bazele Pactului Atlantic (1948), semnat de 12 state occidentale şi transformat un an mai târziu în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.).

Replica U.R.S.S. a fost rapidă: a constituit C.A.E.R.-ul (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), a realizat prima explozie nucleară (1949) şi a organizat împreună cu statele comuniste nou create Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955).

Acest nou tip de conflict dintre S.U.A şi U.R,S.S., cunoscut sub numele de „Războiul Rece“, n-a degenerat într-un război propriu-zis între cele două ţări, dar a cunoscut 0 succesiune de crize politice: blocarea Berlinului (1948), criza rachetelor din Cuba (1962), dar şi conflicte locale, deschise, precum războaiele din Coreea şi apoi cel din Vietnam. Costurile exorbitante ale cursei înarmărilor, dar şi „lecţiile“ războiului din Vietnam, au condus, spre anii ’70, la detensionarea treptată a relaţiilor dintre cele două blocuri politico-militare, pentru ca după 1985 Mihail Gorbaciov, preşedintele U.R.S.S., să reducă responsabilităţile Moscovei în lume, deoarece această poziţie „înghiţea” prea mult din resursele ţării.

Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu

România şi Războiul Rece.   Încheierea războiului (1945) situa România în tabăra statelor învinse, cu toate consecinţele politice şi economice ce au urmat. Plasarea sa în zona de influenţă a U.R.S.S. s-a dovedit a fi decisivă pentru evoluţia regimului politic după 1947. Impus prin forţă, regimul comunist a scos pentru o jumătate de secol ţara din rândul naţiunilor democratice. România denunţă planul Marshall (1947), devine membră C.A.E.R. (1949) şi aderă la Tratatul de la Varşovia (1955). În timpul regimului de nuanţă stalinistă al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, România a susţinut poziţia Moscovei în criza iugoslavă şi cea maghiară (1956). Sub conducerea comunistului reformator Imre Nagy, maghiarii încercau să pună capăt sistemului partidului unic şi să obţină retragerea Ungariei din pactul de la Varşovia, motiv pentru care Dej a susţinut fără echivoc invadarea Ungariei de către Hruşciov. În condiţiile sporirii încrederii pe care Moscova o manifesta faţă de liderii Partidului Comunist din România, se obţine retragerea trupelor sovietice din ţară (1958).

Criza rachetelor din Cuba şi conflictul chinezo-sovietic din anii ’60 i-au permis lui Dej să facă primii paşi în „destalinizarea“ ţării şi să adopte o linie comunistă naţionalistă. Odată cu declaraţia din aprilie (1964) prin care România respingea Planul Valev lansat de U.R.S.S., în cadrul căruia ţării noastre îi revenea rolul de furnizor de produse agricole, distanţa faţă de puterea sovietică se va accentua.

Primii ani ai regimului Ceauşescu aduc o perioadă de relativă destindere şi o accentuare a distanţării faţă de politica Moscovei. Este vremea unor decizii majore, precum recunoaşterea R.F.G., Romania devenind astfel primul stat socialist cu care Germania stabileşte relaţii diplomatice (1967). Se stabilesc relaţii diplomatice cu Israelul, ţara devine membră a Fondului Monetar Intemaţional şi a Băncii Mondiale şi s-a declarat ferm împotriva cursei înarmărilor, în special a celor nucleare. Refuzul României de a participa la intervenţia militară a trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (1968) a reprezentat un moment semnificativ în detaşarea ţării de politica Moscovei, fiind apreciată admirativ de politicienii vremii.

Dar independenţa faţă de U.R.S.S. reprezenta, în acelaşi timp, consolidarea naţional-comunismului, care va evolua treptat spre revenirea practicilor staliniste şi spre izolarea diplomatică a României. La începutul anilor ’70, în urma vizitelor efectuate în China şi Coreea de Nord, practici ale „revoluţiei culturale“ chineze, precum şi modelul nord-coreean de dezvoltare se vor regăsi tot mai pregnant în politica economică, socială şi culturală promovată de regimul Ceauşescu.

Nemulţumirea socială tot mai accentuată datorată crizei economice interne, cultul exacerbat al personalităţii conducătorului, politica demografică şi atitudinea faţă de lumea satelor a condus la prăbuşirea regimului Ceauşescu şi, odată cu el, a comunismului în România. Evenimentele de la finele anului 1989 vor readuce România între statele democratice ale lumii.

Odată cu revoluţiile anticomuniste desfăşurate în 1989 în Europa de Est, care au dus la prăbuşirea comunismului, se încheie şi Războiul Rece.

*****

sursa: Mariana Gavrilă, Vasile Manea – Istorie: Bacalaureat de nota 10, Ed. Aula, 2010

About these ads

6 responses

  1. FOARTE SUPERFICIAL ! De ce nu se mentioneaza si hotararea, cu urmari concrete, luata la Ialta , in care cu creionul pe ‘”hartie”, respectiv un servetel, liderii de atunci au impartit , cu buna stiinta, lumea europeana in doua sisteme.Si acum , dupa aatia ani , sunt convins ca , de fapt, COMUNISMUL nu a fost decat o experienta cinica a superputerilor occidentale. NU este vorba de o teorie a conspiratiei ci de lipsa de CURAJ al celor responsabil politic ,pe de o parte si de aceiasi lipsa de curaj si onestitate a istoricilor si a societatilor civile, pe de cealalta parte. Aceasta stare DE FAPT a generat situatia ROMANIEI de astazi, o Romanie fara industrie, agricultura subdezvoltata, obligata la imprumuturi externe cu importuri mari si devenita o COLONIE a mulinationalelor de tot felul. Urmasii urmasilor nostri deveniti sclavi moderni pe o perioada indelungata datorita politicienilor nostrii cu inerese de grup si pesonale.

  2. Felicitari !Materialul este bun , e un inceput. Asteptam sa vedem ceva mai complet la domnul Paliu Ioan.

  3. eseul este mai mult decat complet,pentru un elev de clasa a XII-a.Pot sa iei lejer 28-30 de puncte daca scrii informatiile de aici.

  4. Cum ai formula o concluzie privind poziţia României faţă de Războiul Rece?

  5. I’ve been wondering about the similar point personally lately. Grateful to see an individual on the same wavelength! Nice article.

  6. Thanks for the ideas you are revealing on this blog site. Another thing I would like to say is the fact that getting hold of some copies of your credit file in order to inspect accuracy of the detail will be the first action you have to accomplish in credit repair. You are looking to thoroughly clean your credit profile from dangerous details faults that screw up your credit score.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d bloggers like this: