Anul 2012 este anul alegerilor locale şi parlamentare, prilej pentru a ne reaminti de personajele lui Caragiale, eroi ai unei lumi guvernată de patimi mărunte, înveşmântate în lozinci demagogice care maimuţăresc idealurile democratice. Ca şi pe vremea lui Caragiale, şi astăzi viaţa politică românească nu pare decât o mascaradă, iar alegerile o farsă. Tipurile umane zugrăvite de marele dramaturg sunt evident valabile şi astăzi. Iată câteva dintre ele:
Caţavencu – personaj lipsit de orice scrupul, mare mânuitor de vorbe, din care alcătuieşte în orice împrejurare sforăitoare discursuri.
- Ca orice român, ca orice fiu al ţării mele… în aceste momente solemne… mă gândesc… la ţărişoara mea… la România!
Trahanache – politician lipsit de personalitate, care în orice situaţie face apel la aceleaşi câteva fraze.
- Ai puţintică rabdare, stimabile… Unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are.
Cetăţeanul turmentat – personaj anonim care reprezintă masa alegătorilor, dezorientată şi condusă după bunul plac de partidele aflate la putere.
- Eu pentru cine votez?
Ghiţă Pristanda – poliţaiul oraşului, funcţionar umil, gata oricând să slujească pe mai-marii zilei, oricare ar fi aceştia.
- Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fanică.
Gheorghita Ionescu Eugeniu
/ ianuarie 27, 2012“O scrisoare pierdută” este o comedie, se contează pe ridicol, spectatorului i se induce opinia că el (spectatorul) ar fi cu totul deosebit de personajele care defilează pe scenă. “Mica politică” putea fi ridicolă, Carageale afişa o atitudine mai puţin critică (în piesele sale) faţă de “marea politică”. Nu-l satiriza pe P.P.Carp sau pe “marele” Ion. Câtă dreptate avea Trahanache când repeta dictonul: “Tatiţo, unde nu e moral este corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are”. Dar personajul dezvoltat de autor (Trahanache) procedează în practică împotriva a ce exprimă dictonul. Asta-i boala politicienilor, a aproape tuturor care ajung fruntaşi politici: una gândesc, alta spun şi de multe ori alta fac. Cunoaşteţi vreunul care face excepţie?