Alexandru Ioan Cuza era descendentul unei familii de dregători, care ocupaseră funcţii importante în administraţia moldoveană. S-a născut în 1820 în familia ispravnicului Ioan din Huşi şi, asemenea multor alţi tineri ai epocii, după ce a studiat puţin la un pension francez din Iaşi, s-a îndreptat spre Paris. Întors acasă, a jucat un rol important în mişcarea revoluţionară de la 1848. A fost arestat şi dus laViena, de unde, cu ajutor britanic, a fost eliberat. Când a fost ales domnitor, ocupa funcţia de ministru de Război al Moldovei, reprezentând Galaţiul în divanul de la Iaşi.
După abdicare, restul vieţii şi l-a petrecut la Paris, Wiesbaden sau Viena. Iniţial, a fost înmormântat la Biserica Domnească de lângă palatul de la Ruginoasa, apoi, după terminarea celui de-al doilea război mondial, osemintele i-au fost mutate la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
Doamnele lui Cuza
Elena Cuza (1825-19o9), născută Rosetti, nu a fost deloc o femeie foarte frumoasă. Cu educaţie aleasă, vorbitoare de germană şi franceză, tânăra timidă s-a îndrăgostit de chipeşul Alexandru, care însă nu i-a împărtăşit prea mult dragostea.
Aventura domnului cu focoasa prinţesă Maria Obrenovici (1835-1876) se pare că a jucat un rol în abdicarea din februarie 1866. În urma ei au rămas doi copii – pe care Elena i-a crescut ca o a doua mamă. Spiritul caritabil şi l-a dovedit în operele de binefacere, rămânând în istorie ca întemeietoarea azilului de la Cotroceni, ce îi poartă numele, ridicat pentru a adăposti fetele orfane.
*****
sursa: Marea istorie ilustrată a lumii. România de la Mihai Viteazul la Uniunea Europeană, Colecţia Financiarul, Ed. Litera Internaţional
