Societatea în care trăim ne oferă o panoramă vastă asupra ticăloşiei oamenilor. Nu că până acum n-ar fi fost destul de limpede caracterul lor. Dar într-o perioadă de criză profundă în care cu toţii părem că ne scufundăm, unii se manifestă mai mult ca oricând aşa cum de fapt le e felul: cu răutate, cu perfidie, cu josnicie.
Există în jurul nostru tot felul de specimene mizerabile, avide de putere, lacome şi hrăpăreţe, marcate profund de neîmplinirile din viaţa personală, fiinţe complexate şi frustrate, gata oricând să facă rău celor din jur din dorinţa de a-şi arăta puterea, de a menţine o anumită funcţie sau numai din plăcerea meschină de a-i neferici pe cei care nu sunt asemenea lor. Tot felul de jigodii aflate în funcţii din care pot exercita presiune asupra celorlalţi, tremură cu gândul că şi-ar putea pierde privilegiile, încearcă să se gudure pe lângă mai marii zilei pentru a le câştiga bunăvoinţa, dovedesc – pentru a câta oară? – lipsă de responsabilitate şi de competenţă, dar nu disperă. Ştiu că au câteva “calităţi” pe care ceilalţi nu şi le doresc. Ştiu că servilismul lor, lipsa de moralitate şi de principii, duplicitatea, “ştiinţa” de a-i minimaliza pe ceilalţi, neîncrederea şi suspiciunea pe care ştiu s-o răspândească peste tot în jurul lor, vor da roade. Roade amare pentru ceilalţi. Roadele dorite de ei. Pentru a le obţine sunt gata de orice mizerie, pentru că n-au scrupule şi nici conştiinţă.
Cine sunt ei? Se ştiu foarte bine. Nu trebuie să-i căutam prea departe. Sunt în apropierea noastră în fiecare zi. Vicleni, făţarnici, ipocriţi. Uneori facem greşeala să-i considerăm colegi sau chiar prieteni. Dar nu sunt deloc ceea ce ne aşteptăm cu adevărat să fie: oameni. Modul de comportare, ideile şi acţiunile lor ne arată, mai devreme sau mai târziu, cu cine avem de-a face. Nişte nefericiţi care vor să-i nefericească şi pe ceilalţi. Nişte fiinţe jalnice, care pot inspira uneori milă; dar şi scârbă, mai ales scârbă.
Crinul
/ ianuarie 18, 2012Subscriu! Si totusi, nu dai si ceva referinte?!? Cat despre partea cu ”colegi sau chiar prieteni” – mai uns la suflet…! Un an mai bun – iti doresc!
daurel
/ ianuarie 18, 2012Am mai preluat o imagine de aici; nu cea de azi, ci una mai optimista…
Multumesc.
Musat Mirela
/ ianuarie 19, 2012Societatea a fost ,cred, totdeauna asa. Pesimismul dumneavoastra e accentuat astazi. Nici un mizer nu merita prea multa atentie. Trebuie sa privim spre frumos, sa ocolim mizeria pe cat posibil. Viermii se tarasc si mor fara sa afle vreodata ce inseamna sa traiesti cu adevarat.
Oamenii rai mor zilnic putin cate putin sufocati pe dinauntru de propria lor mizerie.
Capul sus,domnule profesor!
Bucurati-va de frumosul din dumneavoastra, din imediata apropiere a dumneavoastra si de sufletul curat al copiilor cu care lucrati!
Sunteti un OM fericit.