Portretul lui Vlad Ţepeş

Portretul lui Vlad Ţepeş realizat de scriitorul Vintilă Corbul.     “I se spunea Dracula fiindcă era fiul Dracului. Îl mai chema şi Vlad, ca pe tatăl său, şi era nepot al lui Vodă Mircea, cel mai viteaz şi mai înţelept Domn al Valahiei. Era foarte mândru de stirpea-i ilustră, de sângele Basarabilor care-i curgea în vine, sângele viforos al unor oameni care nu cunoşteau simţământul fricii. Ca şi ei, avea un caracter aprig, neîmblânzit. Numai la înfăţişare se deosebea de bunii şi străbunii lui. Tatăl său Vlad, bunicul, Mircea cel Bătrân, străbunicul, Radu al II-lea, mai sus, Alexandru Basarab, iar şi mai sus Radu Negru fuseseră bărbaţi mândri la chip şi falnici la trup ca nişte feţi-frumoşi. Portretele lor imortalizate în bisericile şi monastirile ctitorite de ei făceau mărturie. El, Vlad, supranumit Dracula, nu avea nimic din frumuseţea lor.

Până şi fraţii săi, răposatul Mircea, apoi Radu, precum şi celălalt, Vlad, bisericosul, aveau înfăţişarea unor arhangheli. Dintre toţi, însă, Radu rămânea cel mai frumos exemplar.

Când se privea în oglindă, Dracula încerca o strângere de inimă vecină cu dezgustul. Odată cu trecerea vremii se mai deprinsese cu chipul său vitregit. În suflet păstra totuşi o amărăciune surdă, de care nu se putea dezbăra. Avea obrazul prelung şi palid, bărbia proeminentă, tot atât de ascuţită ca şi nasul încovoiat ca un cioc vulturesc. Buza de jos, cărnoasă, plină, scoasă ca o streaşină peste bărbie, contrasta cu buza de sus, subţire ca o aţă. Mustaţa castanie, ţepoasă, cu colţuri lăsate, dădea chipului său o expresie de o bizară tristeţe, care se transforma uşor într-un aer de o ferocitate înspăimântătoare. Ochii enigmatici erau acoperiţi pe jumătate de pleoape grele; calmi, impresionau prin duritatea scânteierilor lăuntrice; la mânie, înfiorau prin cruzimea, prin înverşunarea lor.”

sursa: Vintilă Corbul, Căderea Constantinopolelui

About these ads

5 responses

  1. Corbul e un portretist bun, dar ”pătimește” prin a nu prezenta faptele din cronici și mărturii ale vremii, ci se inspiră și el din legende și contra-reclamele făcute de dușmanii politici ai lui Vlad Țepeș. Sunt supărată pe istoricii noștri care au preferat să-i lase imaginea să se scalde în sclipiciul ieftin al marketingului hollywoodizat și în notorietatea care i-a venit ușor astfel, în loc să-l prezinte cum ar fi meritat.

    Era PORECLIT Dracula, pentru că tatăl său făcuse parte dintr-o societate ”secretă” militaro-religioasă, Ordinul Dragonului (comparabilă, să zicem, cu Ordinul Cavalerilor de Malta). Românii simpli nu știau de dragon și le era imposibil să-l rețină și să-l pronunțe corect, și-au concretizat ideea de dragon de pe blazon printr-o adaptare la autohtonul ”drac”. Le era mai simplu să-i numească Ai lui Drăculea, doar știm bine că, și azi, în orice sat, aproape toată lumea are o poreclă. Un patronim care, fie cinstește fapte sau calități, fie satirizează defecte și gafe, fie doar marchează o apartenență la un ”neam”. Nu trebuie neglijată utilitatea unui nume ca Dracu, pentru sugestiile de conducător necruțător și aura de legendă pe care i-o oferă și i-o propagă prin încărcătura simbolică care înflăcărează ușor imaginația. La vremea aceea imaginile gotice și legendele cu vampiri erau la mare modă în Apus, a fost o simplă alieniere la modă să avem și noi vampirii noștri. :)

    Vlad a fost neiertător cu corupția și, poate, abuziv, în unele cazuri, dar se cuvine să vedem din ce surse vin informațiile: dintr-o scrisoare către cineva pe care trebuia să-l sensibilizezi pentru a te crede puternic și a-ți acorda sprijin/finanțare pentru o campanie, dintr-o bârfă a unui adversar care îți va distruge și crucea de mormânt cu efigie, ca să nu mai rămână niciun portret adevărat de-al tău, ci să pari urât și rău cum te descrie legenda, de la un istoric sau de la un de la cronicar care era cunoscut pentru că înflorea faptele descrise?

    Transformarea lui Vlad Țepeș în Dracula nu se datorează numai lui Bram Stocker, care, pentru CARTEA DE FICȚIUNE INSPIRATĂ DIN LEGENDE s-a documentat exemplar, venind în România pentru asta, nu s-a rezumat doar la cronicile de ”benzi-desenate” cu vampiri. Talentul de a crea un personaj excepțional a fost mai mare ca zelul istoricilor, a reușit să-i impună imaginea asta ușor de vândut.

    Ce regret cel mai mult: faptele reale bune și inspirate ale domnitorului – în cele 3 domnii ale sale – sunt mai multe ca abuzurile și cruzimile, cred că ar merita corect expus peste tot, nu doar în muzeele militare. Ar fi meritat ca acest portret al său să nu fie cel oficial, ci ceea ce este: un portret CREAT de un pictor care l-a văzut doar în alte picturi, ale unora care susțineau că l-au întâlnit. Și care oricum erau mult mai frumoase ca portretul după moda goticului medieval pe care acest pictoraș l-a făcut la COMANDA lui Ferdinand al II-lea, pentru colecția sa de picturi și obiecte ”horror”, cu care se delecta la castelul Ambras.
    Ar fi meritat să nu fie o victimă a marketingului neinspirat, unilateral.

    Nu-mi place să citez sursa asta, dar e singurul loc unde îi putem vedea pe net mai multe portrete la un loc și, mai ales, pe cel mai credibil, în care pare un bărbat normal și deloc diform, cum susțin cei care l-au promovat doar ”după ureche” și mode, fără să iubească Istoria:

    http://commons.wikimedia.org/wiki/Vlad_%C5%A2epe%C5%9F

    1. andi , excelent comentariu!sunt deacord cu tine!

  2. doamne!!!!!!!!!!!!!!

  3. da multmuesc …

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d bloggers like this: