Din copilaria lui Stefan cel Mare

Când era de zece ani, Ştefan se arăta isteţ şi plin de năzbâtii: nu găseai în sat copil netrântit de el.

De la o vreme a fost luat din satul Borzeşti, ţinutul Bacăului, şi dus la Suceava, din Bucovina, unde tatăl său avea scaunul de domnie. Nici aici nu s-a domolit. Când era între copii nu ştia multe, şi cum se dădeau biruiţi, jos cu ei la pământ! Aşa de meşter era la trântă,încât nu se găsea nimeni să-l întreacă sau să-l biruiască.

Se dusese vestea în lume că feciorul Măriei sale e voinic şi amarnic, iar adesea îi auzeai zicând: „Ce-ar fi de el când va ajunge mare?“

Se ştie apoi că tatăl său, Bogdan-Voievod, a fost omorât la o petrecere de Aron, care ajunse mai apoi vodă. Cum se văzu acesta pe scaunul domniei, căută val vârtej să-l omoare pe Ştefan. Ostaşi scumpi plătiţi erau puşi să-i aducă capul. Ştefan aflase de una ca asta şi se făcu nevăzut. Şi umblau trimişii peste tot locul. În cele din urmă aflară că Ştefan o pornise spre Ţara de Jos şi că nişte drumeţi ar fi văzut un băieţandru ca de doisprezece ani, alergând pe drumuri. Cum simţi Ştefan că ostaşii cu porunca domnească se apropie, pe nebăgate de seamă se ascunse într-o căruţă încărcată cu saci şi acoperită cu paie. Cum ajunseră şirul de căruţe, trimişii începură să scormonească prin căruţe, cu nişte suliţe ascuţite. Văzând că din căruţe nu iese nici un ţipăt de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeţi şi îşi căutară de drum.

După o bucată bună de drum, numai ce vede un cărăuş că din căruţa lui picură necontenit sânge. Când caută, ce să vadă? Un băiat împuns în şoldul piciorului, de unde sângele curgea încă. Atunci cu toţii pricepură pricina şi se minunau între ei: cum de n-a zis nici cârc, atunci când l-au împuns? Şi dându-i îngrijire l-au dus tot ascuns până la Galaţi. Aici le-a spus toată întâmplarea şi drumeţii cu căruţele i-au spus de unde veneau.

Când Ştefan ajunse voievod peste Moldova, a dat la toţi acei drumeţi moşii din belşug şi ranguri de boierie, căci zicea el: „Cu credinţă mi-aţi fost la mare cumpănă şi omul la nevoie se cunoaşte ce fel e“.

sursa: Legende populare romanesti

About these ads

12 responses

  1. O legendă ce încântă şi astăzi :) super

  2. foarte frumoasa legenda

  3. un titlu grozav şi tema la fel

  4. frumose informatii

  5. noua ne da test din ea……….imie frica…dar legenda e frumoasa:)

  6. anonimeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! | Răspunde

    am citit…este foarte frumoasa………..o intelege orce copil..eu am test din es..sper sa fac bine..va spun cum a fost cititio!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  7. legenda e foarte interesanta

  8. o legenda foarte frumoasa si am luat si un 10 la istorie :)

  9. frumoasa povestire……bravo………pe ea am luat 10*la istorie

  10. e super am citit-o de 5 ori

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

%d bloggers like this: